Poezii despre dreptul de autor
Rezultatele următoare se referă la oricare dintre termenii căutați. Pentru rezultate care includ toți termenii, se poate efectua o căutare strictă.
Rezultate pentru dreptul de autor în creații poetice, în ordinea relevanței și a calității:
Acord 29
Un artist are doar două drepturi...
dreptul la naștere
și
dreptul la moarte.
Dreptul la viață este pentru el
interpretarea
realităților lui.
poezie de Alin Ghiorghieș
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Eu n-am drept să nu...
N-am dreptul să nu știu de tine,
Lucid când pășesc și-ajung iar la mine.
Când mint prin uitare beția-mi totală,
Sublime iluzii ce ies la iveală.
N-am dreptul să nu-aștern în cuvinte,
Eternul de după și cel dinainte.
Așa cum e el - când zâmbetu-mi minte...
Așa cum e el - doar acum,
și-nainte.
N-am dreptul să nu strâng iubire-mi,
pe toată.
În rime uzate, în foi laolaltă,
În galbenul toamnei - cu suflet murdar,
de-atâta speranță...
Renunț la amar.
Lumina e dulce,
N-am dreptul să nu,
Să nu te privesc așa cum ești tu.
Așa cum suntem - doar acum,
fiecare...
[...] Citește tot
poezie de Tai Bu
Adăugat de Emilia Nedelcoff
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dreptul la trecere
atâta nevoie de noi
în tăcerea din lucruri;
în atâta strigăt
suntem pierduți;
de atâta însingurare
rămânem uitați;
încât ni se dă
dreptul la trecere.
poezie de Adriana Weimer
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Supra-față
Am aruncat cu stângul în dreptul
A venit
Centrul
și ne-a luat de urechi
și ne-a trimis acasă
Stângul la mama dreaptă
Dreptul la tata stâng
După cum
bătea lumina!
poezie de Alin Ghiorghieș
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dreptul la fericire
Dincolo de ridurile iubirii
așteptã m alergând printre gânduri;
doar timpul ne clã dește
în straturi de cuvinte,
ne modeleazã-n veșnicii.
Într-o destrã mare nã scândã a vieții
câte priviri mai rostesc încã - egal -
dreptul la fericire.
poezie de Adriana Weimer
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Treceam noi doi
Treceau doi iepuri și în dreptul nostru
a mai rămas doar unul.
Ne-am aruncat urechile în aer
și cădeau pălării din care ne scoteam de picioare
și aplaudau copacii uimiți de magia frunzelor.
Trecea un om și în dreptul nostru
unul din noi a devenit om!
poezie de Alin Ghiorghieș
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Înțeleptul
Nenorocitul de mine
Am călcat în Valea Plângerii
- Ai călcat cu dreptul sau cu stângul?
- Cu stângul.
- E rău.
- Și dacă aș fi călcat cu dreptul
Tot rău ar fi fost.
Același lucru.
E bine să nu calci
În Valea Plângerii.
Și acum mi-a plecat și calul
S-a întors în galop acasă.
poezie celebră de Marin Sorescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Priveam
Priveam infinitul de la umbra sânului tău,
pescărușii zburau prin mănunchi de fuior,
pe umărul stâng îți plana un cocor,
pe dreptul Soarele își trăgea răsuflarea.
Priveam liniștea serii în zâmbetul tău,
copilul de aur scăpăta încet spre nadir,
în jocul celest scufunda un vapor
în marea de-aramă.
Priveam cum levitezi în universul senzual,
zeița cuvântului banal ce devenise epopee,
mă desprindeam de trup în spațiu-atemporal,
în picătura de magie.
Priveam Luna scursă din lacrima ta,
de-un fir de păr atârna o petală de nor,
cădeam cu brațele deschise în cerul tablou
contemplându-mi himera.
[...] Citește tot
poezie de Ionuț Caragea din Antologie de poeme 2006-2012 (2013)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Bobul de muștar
... poeme morilor de vânt
am dreptul să visez le voi striga
am dreptul să vă tai pietrele gândirii
dintotdeauna căzătoare
(dar ele sunt drumul!...)
cu această credință
crescând în adevăr stindardul măștii
(dar e aceeași limbă a tuturor măștilor
în care călcâiul lor
dintotdeauna voi juca...)
și-atunci, iubirea mea,
doar tu să știi!
precum
cât bobul de muștar...
va fi
poezie de Ana Ștefănescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fiecare poet
are dreptul sa fie un
eori cel mai mare poet
român de se naște el are
dreptul sa fie și alungat
cu pietre - cartea sa
care se-ntinde la obiectul de buzunar de bazar
apucă oarecum cu finețe
cu degete moi
carnea sa - oare ce
vor crede unele triste
amante despre poetul nervos
care e
cum s-a și demonstrat
cel mai mare poet?
poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >