Poezii despre divulga
Rezultate pentru divulga în creații poetice, în ordinea relevanței și a calității:
Bunica
De lângă poartă văd cu ochii
Cum ploaia-și picură toți stropii,
Îmi văd bunica-mbătrânită
Și casa ei cea învechită.
E greu să spui că e bătrână,
Și doar bastonul ei din mână
Divulgă vârsta, anii ce-au trecut,
Iar sub basma ea are păr cărunt.
poezie de Alexandrina Eliseev (6 ianuarie 2012)
Adăugat de Alexandrina Eliseev
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poem cuantic
Suntem enigme stranii
Și noi ca și universul
Materie plus spirit
Arhetipuri care ne animăm
Reciproc sau diferențiat
Din aceeași materie ca gândul
Ca și sentimentele ca și emoții le
Ca și trăirile ca și simțirile
Materie De natură variabilă
Care se tot divide
Și se schimbă și se primenește
Până se divulgă și se relevă
Și se transcrie marcă de marcă
Într-un spațiu lapidar infim
În energie condensată
De aceea așa zisa materie
Se poate controla
Prin forța rațiuni
În mod deliberat
Doar de către cei cu vocație.
poezie de David Boia (11 octombrie 2015)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!
Să nu iubești cu dus și-ntors
În viață taci dacă iubești,
De te încearcă cineva
Zâmbește larg, fără sfială
Și dragostea n-o divulga.
Motivu-i inima și visul,
Râde, nu plânge pe furiș,
Aleargă, prinde steaua nopții,
Ascunde-o bine-n aluniș.
Fă-ți buzele cupe de-amor,
Sărut în dulce primăvară,
Sublimul cer îți va cânta
Lumina cerului de seară.
În viață viața e dorită,
Trăiește-o sincer și frumos,
Zâmbește larg și ea va ști
Că nu iubești cu dus și-ntors!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Plânge-o fată
Într-o vale îngropată
În amestec de culori,
Prăbușite-n sol și nori,
Singură mai plânge-o fată.
Câte-o frunză muribundă-n
Poală i se-așterne lin
Când trezită de suspin,
Geme udă, sângerândă.
Tremură-adierea rece
Într-un glas mereu suav,
Când al ei surâs firav,
Calea gândului petrece.
Altă lacrimă din nori
Udă frunza-ntunecată,
Care plânge liberată
Ca și ochii visători.
[...] Citește tot
poezie de Emil Utalea
Adăugat de Emil Utalea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mormântul lui Charles Baudelaire
Subpământeanul templu prin gura-i idolatră
De sepulcrală cloacă rubin și zoaie bând
Un bot de zeu Anubis divulgă 'ntreg flambând
În joasă răutatea cu care crâncen latră
Sau noul gaz cum toarce o flacără mulatră
Prea multelor oprobrii ștergar aceasta blând
Dezvăluie un pubis nemuritor umblând
Dintr-un fanal în altul buimac și fără vatră
Ce foi uscate 'n burguri fără votive seri
S-o bine mai cuvânte încât prin adieri
Pe marmura zadarnic a lui Baudelaire să-și culce
Din nou învăluita absență în fiori
Ea Umbra-i tutelară otrava noastră dulce
De respirat așijderi unei mortale flori.
sonet de Stephane Mallarme din Album de versuri (2010), traducere de Șerban Foarță
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Un șemineu cu flacără în el - fețele nevăzute ale zăpezilor
în niciun caz nu voiesc a divulga înspre voi ce-mi aparține.
(ce-mi aparține?)
păi, uite, dacă într-o bună zi mă voi trezi din vis iubită nespus
fereastra s-ar deschide dinspre mine înspre voi
sute de baloane să-și ia zborul
în parc, o femeie să-ți ofere un șerbet lângă sobă
toți bărbații, mai cu seamă, toți, da
să-ți întoarcă un zâmbet de poștaș
tu, de colo, nu te-ai fâstâci?
păi, să spunem: e iarnă
și oamenii iarna dorm sub glugă
sau
când te-a acoperit zăpada ultima dată?
da, acum, îmi amintesc
o femeie, un bărbat, ninsori dese.
poezie de Silvia Bitere din Gri kamikaze
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Plâng cocorii
auz istovit sub dezamăgiri de entuziasm.
fug sentimentele pe lângă lună...
se sparg cuvinte de granit
în răbdarea achiziționată
de tâmpla unui colos.
aflați, că prezența mi se divulgă
când privighetoarea vitejește cântă,
când frunza e peste frunză exaltată
și asfaltul, tocul femeii ascultă.
sau când de viață îmi vine o despărțire,
între mine și rest
fiind o cădere nudă de gest.
mai încolo în dimensiuni
plâng cocorii în proprii pumni,
au uitat cum se zboară.
în năduf de clipe ei se ghemuiesc
surprinși de un liric chemat
să țese cuiburi din mele gânduri
[...] Citește tot
poezie de Mihai Savin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Trecere
Inspirat din poeme sacre
A venit un infinit aici
Deși era dintotdeauna
Fără de restricții impuse
Fără limite de nici un fel
Nu avea nici grețuri
E un fel de a spune
Aterizase de urgență
Din propriul lui sistem
În propria structură
Înaintea multor ere
Din inițiativă concertată
Dinainte de timp și vreme
Și continuă să vină
În termeni ascendenți
Și continuă să treacă
Ca un factor de progre
Și se divulgă permanent
Cu tentă personalizată
În tandem cu eternitatea
[...] Citește tot
poezie de David Boia (7 ianuarie 2016)
Adăugat de Anca Petru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Ban lichid
demoni de apă intrau pe poarta privirii
plouă, umbra mi se pitise în carne
în toate-i zidire de tempu-al tristeții
zădărnicie oficiază Sisif
când lacrima e o piatră prăvălită din munții ochilor
a solidifica pe buze sărutul
vorba era o rană pe gură,
suiam în interior, pe dioptrii de sânge
miopia iubirii te chema alături
plouă,
mormintele mele cresc la rădăcini de eternitate
vis de raclă doarme-aeriform
în perna văzduhului nunții,
tu poți fi oricare dintre cele câteva femei ce mă divulgă,
fiecare-i mireasă, fiecare dumnezeie
a cărnii și duhului meu
într-o sacralitate umezită de timp
plouă, clipa e cocoașa întrebării
[...] Citește tot
poezie de Ștefan Petrea
Adăugat de Stix
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cunoscutului din mine
până să mă prezint ție ca atare
bine crescut, cu foarte bună purtare
întorc odihna cu josul în sus
pe un răboj
vezi finalul de-mpreunare, adevăratul boj
la salcia din buza prăpastiei
în seara palmei care nu spune nimic
pe glasul meu tot mai mic
atât de nesigur sunt în strădania mea
și-mi țin gura în răbdarea zilei de mâine
la atingerea unui câine
șoaptă eternă din gura nerozilor
prăbușirea cozilor
toți cei ce divulgă o faptă ghemuită
atât de chinuită
izvor dăruit peste rodul măscării
scobește obrazul
primi-vei în schimb țâșniturile sării
limba pe care noi nu o-nțelegem
și dulcele gust al hârtiei cerate
[...] Citește tot
poezie de Octavian Anuța din Tattoo
Adăugat de Octavian Anuța
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >