Poezii despre divulga, pagina 2
Cromatică universală
Din motive de policromie severă,
Pământenii s-au aliat cu albastru
În proporție riguros competitivă,
O cortină stă să cadă în infraroșu,
În plan intermitent apar iluzii stridente
Țiue pe ecran semnale ultraviolete,
Apar semafoare, depășite pe roșu,
Unele speranțe se pretează in galben,
Peste barieră plutește vag transparență
La cheremul unei atitudini confuze,
Alte culori privesc din dos printre fante
Într-o armonie de vis fără complexe,
În geam bate o nuanță albă, anemică
Mult potențial se disipă pe negru,
Prea multă energie se pierde pe maro,
Un curcubeu cu extensii, mistuie zarea
Domină, clar rețeaua craiului de verde,
Culori intră și ies în spectru de-a valma
Sporadic, apar noi interferențe bizare,
Din cauze intriseci culorile evoluează,
[...] Citește tot
poezie de David Boia (21 martie 2013)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nihil sine Deo
Cu mâna să te-închini
Cu gura să dezbini
Să faci fapte cu toaca
Dar să nu vezi că-n troaca
În care-i vrei pe toți
Nu poți să bagi, să scoți,
După "bun" placul tău
Ce nu vrea Dumnezeu!
Acatiste de dai
Să crezi în duh și-n rai
Că geaba te închini
La oameni arlechini.
Unde nici slava nu-i
Credința, pusă-n cui,
Cuvânt ți-a ruginit
În gândul rău dospit.
Să te prefaci mieros
De-ai suflet oneros
[...] Citește tot
poezie de Iolanda Șerban
Adăugat de Ioana Manolache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Valerie (2)
Valérie nu împlinise încă șapte ani.
Valérie dansa pe șotroane. dansa și cânta nepăsătoare / aproape obraznic.
Mama îi călca șorțulețul. în proprii ochii îi potrivea șuvițele. o trimitea la scoală.
Valérie crescuse / Pentru Mama putea fi la fel de bine un băiat... unul cu plete
Valérie nu uitase nimic. prin sângele ei o evă striga:
uite-o cum își dă părul pe spate / cum își modulează vocea!
Valérie se joacă mult cu păpușile
acolo în pătuțul alb / ivit în mijloc de pădure despletită/
asaltată de violonceliști în pelerine negre și prințese deocheate
care-și flutură evantaie dezinvolt-provocator
Ea își așterne acareturile ca un om mare
are multe pe ordinea de zi: un soldățel cu mâna ruptă
un creion mult prea tocit ca să mai lipească mâna
o gărgăriță neastâmpărată care tocmai și-a pierdut o aripă...
mai ales un vis ce o tot bântuie de-o vreme-ncoace
habar nu are cum să-i dea de cap...
Valérie se-cruntă adesea și cade pe gânduri
[...] Citește tot
poezie de Daniela Luminița Teleoacă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!