Poezii despre diafan, pagina 2
Un păianjen tăcut și răbdător
Un păianjen tăcut, răbdător,
Stătea singur pe un mic promontoriu
Explorând tărâmul înconjurător
Torcând fir după fir într-un vast teritoriu
Țesând pânza atent și încrezător.
Iar tu, al meu Suflet, stai undeva
Înconjurat de vidul ca un ocean infinit
Meditând și tânjind să te legi de ceva
Să faci pod sau ancora să-ți arunci negreșit
Și-al ei fir diafan să se poată fixa.
poezie clasică de Walt Whitman, traducere de Octavian Cocoș
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sonet estival
Din cerul mat, încovoiat pe zare
Ca un imens cuptor de porțelan,
Un soare imobil și diafan
Trimite raze perpendiculare.
Orașul "adâncit ca-ntr-o visare",
Cu tot aspectul lui cotidian,
E bântuit în fiecare an
De felurite boli imaginare.
Prin atmosfera plină de insecte,
Vin de departe adieri suspecte:
Se furișază molima perfidă...
Trag storul la fereastră și, de frică,
Simt inima cum mi se face mică
Cât un microb de febră tifoidă.
poezie celebră de George Topîrceanu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Paragraf
Invocând parafraze
Cu aliniat nou
Sau răstălmăcind idile
Într-un gol diafan
Am lăsat puncte de suspensie
Zic eu sustenabile
Iată un moment oportun
Că să reedităm iubirile acelea
Apriorice voinței
Mai bine să fim oportuniști
În tainele iubirii
Decât s-o pierdem indiferenți
În nepăsare înfrigurată
Nici să ne prindă însingurarea
Așa că vin-o și redevin-o
Sistematic cu emfază
La iubirile incipiente
Dar mai ales
La dragostea dintâi.
poezie de David Boia (19 august 2020)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poem diafan
îmi e dor de tine
băiat cu oase
de vânt
vorbele tale
vindecau
precum frunzele
de leandru
cu un zâmbet
luminai
universul nostru
de porțelan
astăzi
te-aș lua de mâna
să pășim împreună
printre ramurile
înalților arbori
unde îți aveai cuibul
[...] Citește tot
poezie de Maria Daniela Goea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Păpădii
Suave păpădii, crezând în gingășie,
Se-ntrec să dăruiască
Finețe, diafan, în vis de bucurie.
Prin fulgii delicați, ce-nalță către cer,
Trimit comori de suflet,
Spre-o lume de uitări, în gânduri din eter...
Coboară-ncetișor privirile plăpânde,
Cu gene-ngreunate
De lacrime fierbinți, curate și flămânde...
Se-ntorc, plutind, spre seară, în istovire mor
Și nimănui nu-i pasă
Că au zburat odată, urmându-și dorul lor...
poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
DOINĂ DE PE CEGLĂU
Frunză verde măr bălan,
Ehei, TEO LAUREAN,
Cum erai acu' mai an,
Înger, demon diafan!
Cum erai acum treizeci
Prin crâșme și prin bodegi,
Prin birturi și restaurante?
Umblai țanțoș ca un fante
Cu iubite și amante,
Cu fecioare și muieri
Lume, parcă fost-ai ieri!
Da-s șaizeci de primăveri,
Sună roadele prin meri
Ce mai ai tu să oferi?!
poezie de Teodor Laurean
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sărutul ultimei iubiri
Frumoasă,
Elegantă,
Fină,
C-o scânteiere în priviri
Ce-mi amintește mari iubiri
Din lumea greacă
Sau latină,
Din timpuri vechi
Sau mai târzii,
Din vremea când te-aștept să vii.
Așa îmi ești,
Așa te am
În suflet,
Brațe,
Ochi și gând,
În noaptea noastră,
Noaptea când
Așez pe-un umăr diafan
Sărutul ultimei iubiri,
[...] Citește tot
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Adolescenți pe mare
Această mare e acoperită de adolescenți
care învață mersul pe valuri, în picioare,
mai rezemându-se cu brațul de curenți,
mai sprijinindu-se de-o rază țeapănă, de soare.
Eu stau pe plaja-ntinsă tăiată-n unghi perfect
și îi contemplu ca la o debarcare.
O flotă infinită de yole. Și aștept
un pas greșit să văd, sau o alunecare
măcar pân' la genunchi în valul diafan
sunând sub lenta lor înaintare.
Dar ei sunt zvelți și calmi, și simultan
au și deprins să meargă pe valuri, în picioare.
poezie celebră de Nichita Stănescu
Adăugat de Daniela
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rondelul macilor fragili
Fragile flori și efemere,
Ies în obraji de palid lan,
Cu spice-ajunse la aman,
Născându-și pruncii în durere.
C-un trup candid și diafan,
Sosite-mi par din alte sfere.
Fragile flori și efemere,
Ies în obraji de palid lan.
Urmând a sa bolnavă vrere,
Ai zice că vreun piroman
Ieșit din dosnice unghere,
Pândise cu-al său gând avan,
Fragile flori și efemere.
rondel de Mihaela Banu din Din volumul Pași peste margine de timp (2017)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Aleargă gândurile pe șine ruginite
Aleargă gândurile pe șine ruginite,
Se-opresc sleite în pântecele pământului,
Seva vieții și respirații beau liniștite,
Corpurile-s îngemănate-n ruja soarelui.
Se-opresc sleite în pântecele pământului
Priviri în recul ca ochii reflectați în oglinzi,
Corpurile-s îngemănate-n ruja soarelui,
Zburdă fericiți pe pajiștile verzi, doi albi mânzi.
Priviri în recul ca ochii reflectați în oglinzi
Reci și-ntrebătoare înghețate-n timp obosit,
[...] Citește tot
poezie de Doina-Maria Constantin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!