cutremur

Vânt de martie

Trece un vânt peste lume,
Şi nu m-a uitat.
Credeam în poame rotunde şi coapte,
În ce s-a-mplinit, în ce s-a-mpăcat.

Cutremur şi viaţă, cutremur,
Vântul lui martie bate,
Cred în puterea gândului nostru,
Şi-n începutul din toate.

Strigă un vânt puternic prin lume:
Credeţi în forţa braţelor voastre!
Ascult şi privesc printre crengile goale
Spaţiile-adânci şi vaste.

poezie celebră de Maria Banuş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Inventar

Când mă număr, uneori,
Mă cutremur şi mă trec fiori
Căci nu îmi ies la socoteală
Sau vre-o facultate mintală
Ori vre-un grup parlamentar
Sau arhaismele din vocabular
Ori lavaliera de la ambiţie
Sau niscai cm2 de calviţie
Ori iniţiala tatălui din nume
Sau decoraţiile postume
Ori inelul de stare civilă
Sau naivitatea infantilă
Ori singurul "a" din argint
Sau conservantul din instinct
Ori mărarul de pe şenile
Sau plecăciunile servile
Ori umbra clarului de lună
Sau oarecare taxă comună
Ori catarama centurii scapulare
Sau efectele reformei agrare...

[...] Citeşte tot

poezie de Eugen Ilişiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Inventar

Când mă număr, uneori,
Mă cutremur şi mă trec fiori,
Căci nu îmi ies la socoteală,
Sau vre-o facultate mintală,
Ori vre-un grup parlamentar,
Sau arhaismele din vocabular,
Ori lavaliera de la ambiţie,
Sau niscai cm2 de calviţie,
Ori iniţiala tatălui din nume,
Sau decoraţiile postume,
Ori inelul de stare civilă,
Sau naivitatea infantilă,
Ori singurul "a" din argint,
Sau conservantul din instinct,
Ori mărarul de pe şenile,
Sau plecăciunile servile,
Ori umbra clarului de lună,
Sau oarecare taxă comună,
Ori catarama centurii scapulare,
Sau efectele reformei agrare...

[...] Citeşte tot

poezie de Eugen Ilişiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tu eşti aerul, eu harpa
Care tremură în vânt,
Tu te mişti, eu mă cutremur
Cu tot sufletul în cânt.

catren de Mihai Eminescu (1869)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă nu-i cutremur,
sigur e război.
Asta ştim din vremuri
trăite de noi.

catren de Dumitru Delcă (aprilie 2024)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ştiţi ce e iubirea oare?
Când sfidaţi a ei splendoare,
Cutremur sufletesc, veşnică zdruncinare,
Moarte latentă, în însingurare.

catren de Valeria Mahok (2 mai 2019)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubirea e divină floare,
Când sfidaţi a ei splendoare
Viaţa e cutremur, veşnică zdruncinare,
Moarte latentă în însingurare.

catren de Valeria Mahok (2 mai 2019)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!

Azi-noapte m-a trezit un cutremur

Azi-noapte m-a trezit un cutremur,
Care în patul morţii m-a ţinut aţintit
Nu ştiam cum să tremur...
Nici să ignor urletul vecinului, grotesc şi ascuţit,
Însă un singur lucru am simţit
După ce camera s-a oprit din tremurat
Căci deşi de neputinţă eram paralizat
Mi-aş fi dat viaţa oricând pentru femeia ce-o aveam în pat,
Iar în acel moment nu m-am putut gândi
La amintirile perfecte ce le-am trăit zi de zi,
M-am gândit doar la corpul ei perfect,
Lipsit parcă de defect, îl puteam pipăi,
Iar gândurile lăundrice au început a lucra
Punând mâna pe telefon încep fraza
"Azi-noapte ma trezit un cutremur, clipe groaznice"
Ea întorcându-se în lumina telefonului
Se trezi cu ochii în bătaia lui
Plângându-se vorbi:
"Închide telefonul! De ce n-ai somn?"
Eu am continuat căci aşa-i când vrei să scrii,

[...] Citeşte tot

poezie de Cristian Harhătă (6 octombrie 2013)
Adăugat de Cristian Harhătă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îndoieli lugubre

Aştept diabolic să se-ntâmple ceva grav,
ca pe un cutremur la înaltă scară, să pot să fiu şi eu; firav
să renasc din cenuşă, iar ordinea -ce-i strâmbă- existentă
să se prăvale-n praf, să guste -meritându-şi oh, dementă-
tot greul ce-o s-o apese, ce l-a-nălţat pe-ascunse
din răuri de sudoare, din pierderi, furturi, cranii tunse
pe dinăuntru... să înceapă startul fără de pistol la tâmplă,
s-alerge toţi egali pe banda lor cu-arbitrii ce văd tot ce se întâmplă...
... Stupid, matusalemic mi-este gândul, făr' de vamă, întortochiat,
neştiind că haosul e "loose control" de masochist, destramă, se crezând nevinovat
şi binele şi răul... sau poate nu, căci s-ar părea că nimeni nu-i în drept să ştie
d-explozie, cutremur, lumină, întuneric... Nu-i un simplu magic... scos din pălărie!?!...

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (8 octombrie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fascinaţie

Te sorb din buricul orelor pântecoase de soare.
Îmi cufund fruntea în poala ta scânteietoare,
să simt cum îmi mângâi părul
ca unui copil ce ascultă nesătul de poveşti glasul acelui acasă
în care i se sfinţeşte trupul creşterii.
Mă cutremur şi mă înalţ la cutia de rezonanţă a cerului
din care îţi tragi seva
până îi cuprind între palme umerii,
să aprind candela veşniciei de braţul apropierii.
Ce frumoasă eşti!
Ca o chitară, acompaniezi căldura culorilor.
Te sărut alipită de leagănul frunzelor
ca de pieptul celui mai sfânt gând,
viu manuscris pentru creaţia inimii.
Mă cutremur. Mă bucură şi mă sperie coacerea nuanţelor
la focul atâtor mărturisiri de lumină.
Mă prefac în tine din mine,
alunec fără veşminte de gală înspre locul de odihnă al crengilor,
culcuş de pus tinereţea la păstrare, toamnă!

poezie de Iulia Dragomir (18 octombrie 2019)
Adăugat de Iulia Dragomir
Comentează! | Votează! | Copiază!