Poezii despre cutremur, pagina 2
Versuri scrise pe un album - XVI
Ziua toată în tăcere a o trece îs silit,
Să m-arăt cu nepăsare, să mă fac că-s liniștit.
Căci de groază mă cutremur, nu cumva vreun oftat
Dușmanilor să vădească focul ce mi-ai atâțat.
poezie de Alexandru Hrisoverghi
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Potrivirea
Atins de secure
Trunchiul verde nu mai fu în stare să
Țină seva
Rouă pe mere
Cutremur
Cojile sar, frunzele mor
Dar nu acum
Decade pot număra degete de copil
Mlădiță era când l-am plantat...
Nu știam că se potrivește atât de bine
Brațelor tale întinse.
poezie de Ruben Bucoiu
Adăugat de Ruben Bucoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
A fost scris un comentariu până acum.
Și dacă...
Și dacă ramuri bat în geam
Și se cutremur plopii
E ca în minte să te am
Și-ncet să te apropii.
Și dacă stele bat în lac
Adâncu-i luminându-l
E ca durerea mea s-o-mpac
Înseninându-mi gândul.
Și dacă norii deși se duc
De iese-n luciu luna,
E ca aminte să-mi aduc
De tine-ntotdeauna.
poezie celebră de Mihai Eminescu din Poesii (1883)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.
Cartea "Calin" de Mihai Eminescu este disponibilă pentru comandă online cu o considerabilă reducere de preț, la doar Runa
Fă un drum spre soare
Și dă-mi pacea eternă
Aruncă o privire!!!
Sunt, ghem de oase rupte
pe lespedea ta
Carnea curge sudori
Iar câinii înfulecă,
Sirenele cântă a cutremur,
Iar eu revărsat mă sting
- La tălpi de sfântă -
poezie de Lucian Preda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
A fost iar cutremur în Vrancea
A fost iar cutremur în Vrancea, a cincea zi la rând,
unda de șoc s-a resimțit
și la București...
se pare că doua plăci tectonice s-au ciocnit
într-un disperat eseu pentru prioritate
sau, în orice caz, au trecut una peste cealaltă...
A existat, fără îndoială, destulă tensiune acumulată
în subteranul fragmentat de
fenomene climatice extreme!
Ploile abundente și
fricțiunile zilnice nu prevesteau ceva pozitiv,
totuși, nimic nu părea sa anunțe un seism
de o asemenea magnitudine!
Cutremurul a făcut să zdrăngăne ferestrele glasvandului
și geamurile vechii biblioteci din sufragerie,
iar bibelourile de porțelan vetuste
și sticluțele de tărie
cu nume exotice
au săltat indecente precipitându-se spre podeaua
[...] Citește tot
poezie de Ella Poenaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sensul vieții (ma)tematic
alunec cu mintea și gândul
pe ipotenuza timpului,
simplific silabele pe rânduri,
aștern pe catete pilonii
rezistenți la vânt și cutremur,
în ramificațiile neuronilor
simt cum impulsurile
se amplifică dând sens vieții.
poezie de Cristina Mariana Bălășoiu din Jocul de lumină al soarelui
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sfarsit de toamna
Ceața coboară, ca un voal de mireasă,
Păsările țipă undeva pe creastă,
Luna goală-n ceruri, trece ca o mânză,
Printre nori țesându-și subțiratec pânză,
Drumul prin hățișuri, tremură uitat,
Plopii se cutremur, cerul e brumat,
În grădina goală, a căzut o stea,
Albă de miresme, mirosind a nea.
poezie de Ion Vanghele
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
As vrea sa fiu
As vrea sa fiu fantana
plina de dor,
As vrea sa fiu vant
sa cutremur plopii,
As vrea sa fiu floare tarzie de toamna
si toamna sa ma doara,
As vrea sa fiu stele de bruma
pe-o creanga de salcam,
As vrea sa fiu luceafar
ce doarme pe umarul tau,
As vrea sa fiu zapada
pe cel mai alb taram,
As vrea sa fiu foc
sa ard pe al tau obraz,
[...] Citește tot
poezie de Corina Berthier
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Destin
E întuneric în destinul sterp
Și mă cutremur în amnare,
De-ai smulge visul meu din piept,
Aș curge sânge-n felinare.
Am bântuit prin vieți haine,
Cu o basma de-nvățăminte,
Și-n sfinte versuri alcaline,
M-am reclădit din necuvinte.
Nedreptățită chiar de-un zeu,
De măștile spoite-n tină,
Te-am absorbit în propriul eu,
Să-mi fii aripa de lumină.
poezie de Alina Florica
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Calamități
De-apare o calamitate
Pe care nu poți s-o eviți
Supuși ai sorții, chinuiți,
O suportăm cu demnitate
Că pe-astă lume, strâmbătate,
Dă și natura, precum știți
La fel "balaurii" cumpliți
Ce astăzi sunt realitate
Așa vedem cum, oameni buni,
Apar necazuri în puhoi:
Vulcani cu lavă din genuni,
Tornade ucigașe, ploi,
Cutremur, viscole, furtuni
Și deputați votați de noi.
sonet epigramatic de Dan Căpruciu din Sonatele sonete. Sonete epigramatice, epigrame, Puțin sonate (2011)
Această poezie face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!