cosit

Firicel de fân cosit

Firicel de iarbă verde
Sărut ochii cui mă vede
Şi guriţa cui mă vrea
Ca să fiu mireasa sa!

Firicel de iarbă deasă
Te-am îngrijit langă casă
Şi-acum toamna îmi eşti fân
Cu parfum de pus în sân!

Firicel de fân cosit
Mă îndeamnă la iubit,
La cântat şi la horit,
Doru-n zare să-mi trimit...

poezie de Ioana Voicilă Dobre din Între verde şi albastru
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!

Savurăm mireasma fânului cosit. Nu bănuim că e aroma morţii.

aforism de Valeriu Butulescu din Toamnă în Rai
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Miros de fân cosit curând în plete negre are,
Chiar trandafirii la Şiraz ca buzele-i nu sunt.
Poţi călări un an întreg din Ispahan la mare
Şi parcă tot în ochii ei luceafărul răsare.

rubaiat de Ion Pillat din Visări păgâne
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Inserare

Un deal cosit... Şi pe şoseaua prinsă
De coasta lui, un car dispare-n fund.
Şi sună drumul ca o dobă-ntinsă
Pe care-ai aruncat, cu pumnii, prund.
Prin nori, apusu-mprăştie uşor
Un vag reflex rătăcitor...
Şi-ncet,
Pe ochii vineţi şi-mpietriţi ai zării,
Se lasă moi pleoapele-nserării.

poezie celebră de Otilia Cazimir
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Înainte de toate trebuie să înţelegem că nu există şi nu poate exista nici o ispravă, nici un fel de eroism, nimic "măreţ". Există numai îndeplinirea şi neîdeplinirea datoriei. E ca şi cum grăjdarul, curăţând grajdurile, plugarul sau cosaşul ar vorbi despre ce mare ispravă, ce faptă eroică, măreaţă au săvârşit ieri curăţând grajdurile sau terminând de arat ogorul sau de cosit fâneaţa.

Lev Tolstoi în Despre Dumnezeu şi om din jurnalul ultimilor ani
Adăugat de Gabrine94
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noaptea care adoarme zmeii

Dulci miresme se revarsă din mănunchi de fân cosit,
Colţ de lună-n nouri galbeni, pare-se a adormit;
Doar luceafăru' străluce în oglinda unui lac,
Freamătă prin ierburi dese - agitat - un pitpalac...

Ceasuri bat în miez de noapte, adunând răzleţii nori.
Într-un nuc din vatra luncii dormitează două ciori;
Noaptea umblă pe tărâmuri după zmei înfricoşaţi,
Dorm fetiţe, dorm băieţii printre basme legănaţi.

poezie de Ştefan Radu Muşat din Anotimpul cu aripi de copil
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Te-aştept

Te-aştept iubito ca să vii
Să mergem în deal, la vie.
Unde-alergam, fiind copii,
Radiind de bucurie.

În zorii zilei te-aştept
Să sărutăm florile.
Cu aer proaspăt în piept,
Să colindăm zările.

La umbra cetinei de brad,
În miezul zilei te-aştept,
Să potolim doruri ce ard,
Când inima saltă-n piept.

Si-n umbra nopţii te-aştept
În pădurea adormită,
Să te strâng cu drag la piept,
Să fii iar a mea iubită.

[...] Citeşte tot

poezie de Dumitru Delcă (iulie 2014)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi furaţi de fericire

N-am uitat cu ce cuvinte, mi-ai spus tânără fecioară,
că în viaţă pentru tine, iubirea e o comoară.
N-am uitat nici fericirea, când mi-ai dat în vara toată,
cea mai caldă-îmbrăţişare, ce putea s-o dea o fată.
Erai zveltă căprioară, alergai prin lunca verde,
mă chemai să vin la tine, unde lumea nu ne vede.
Animat de a ta iubire, priveam zarea necuprinsă,
să vin şi eu lângă tine, m-aşteptai cu mâna întinsă.
Am savurat iubirea noastră, pe fânul proaspăt cosit
şi furaţi de fericire, îmbrăţişaţi am adormit.

poezie de Dumitru Delcă (august 2022)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondelul trecutului

Iată Pometestii, iată Adancata,
Scurtul pod de bârne este retrecut.
Re'nviază mama, îmi zâmbeşte tata...
Vreme câtă curs-a parcă n-a trecut.

Jar şi vâlvorare soarele urcat-a.
Arde grâu-n flăcări, pân'la brâu crescut.
Iată Pometestii, iată Adancata,
Scurtul pod de bârne este retrecut.

Iarba pe tot şesul de cosit e gata.
Apele-şi deşiră graiul ne'ntrecut.
Pentru viaţa de-astăzi mi-a sosit răsplata:
Copilandrul vesel din nou m-am făcut... -
Iată Pometestii, iată Adancata.

rondel celebru de Alexandru Macedonski
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dorinţă nescrisă

M-am lăsat dorită în braţele tale
de când mi-ai zis că primăvara a inventat
aşternutul fânului cosit,
atunci m-am încredinţat că exişti;
ia-mă cu tine în lumea increată
să-ţi dăruiesc un gând nerisipit
rătăcind de mână
într-un loc curat
simplu şi albastru
acolo unde răul nu ajunge,
voi fi doar a ta
în anotimpuri toate care trec prin mine,
tu doar pune-ţi sufletul aproape
si ascultă-mi clipa...

M-am lăsat în dorinţa ta nescrisă
la margine de lume
spre miracolul din suflet
unde "te iubesc" are gust de veşnicie...

poezie de Lusiana Drăguşin (23 februarie 2013)
Adăugat de Lusiana Drăguşin
Comentează! | Votează! | Copiază!