constata

Atinge-mă

Atinge-mă! şi vei vedea că trăiesc.
Sărută-mă! vei constata că te iubesc.
Îmbrăţişează-mă! şi vei simţi,
nerăbdarea inimii.
Îndrăzneşte! Nu mai aştepta.
Atinge-mă! şi voi fi a ta.

poezie de Dumitru Delcă (12 decembrie 2022)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Testarea încrederii

Nu din prima dai crezare
celui ce se crede mare.
Mai ai puţină răbdare.
Vezi ce cunoştinţe are.
Aşteaptă ca să arate
că dacă ştie, şi poate.
Cunoştinţe aplicate
înseamnă şi rezultate.
Dacă chiar le şi obţine,
te convinge şi pe tine.
De-abia atunci vei constata
că merită-încrederea ta,
şi sigur, i-o vei acorda.

poezie de Dumitru Delcă (2015)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Principiul lui Arhimede

Când Arhimede s-a scăldat,
În cada sa, firesc grecească,
Obişnuit să chibzuiască,
Că-i mai uşor a observat

Şi-un fapt nefast s-a întâmplat,
Principiul lui să zămislească:
Ilie vru să dovedească
Amica sa "cădea-n păcat?"

El serioasă o credea,
Pân-ce la ştrand s-a dus cu ea
Şi-n apă stând cam pân-la gât,
În braţe-o luă pe tinerică
Dar constată, ce vis urât!
Că-i "o femeie uşurică"...

sonet epigramatic de Dan Căpruciu din Sonatele sonete. Sonete epigramatice, epigrame, Sonate bine (2011)
Această poezie face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

"Extraterestra"

Sătul de lumea sa "rupestră"
Tot urmărea vreo "farfurie"
Să ceară în căsătorie
O tipă ce-i extraterestră
Şi el spera că e maestră,
Rezolvă totul sine die,
În casă şi-n bucătărie,
Iar noaptea ea va fi "ecvestră"
Tot căutând şi ani şi zile,
Găsi femeia oportună
Cu farmecul unei "dactile"
Era o tipă, bună, bună,
Şi constată uimit Vasile,
Că e picată chiar din lună.

sonet epigramatic de Dan Căpruciu din Sonatele sonete. Sonete epigramatice, epigrame, Oarecum sonate (2011)
Această poezie face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un sfat înţelept

Pentru tot ce ţi se-întâmplă
nu timpul e vinovat.
Pune degetul la tâmplă
şi spune: m-am înşelat.
Pentru întâmplări din viaţă,
nu viaţa e vinovată.
Dacă ai minte isteaţă
îţi dai seama de îndată.
Pe semeni nu-i acuza
că nu stau pe lângă tine.
Meditând, vei constata
că vina e doar la tine.
Evaluează faptele!
Asumă-ţi greşelile!
Schimbă-ţi felul de a fi
cu viaţa, cu oamenii.

poezie de Dumitru Delcă (octombrie 2019)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Clipe infinite - ipostaza netrăirii

Fericitul nu s-ar naşte
Căci acela simte veşnic...
Noi rotim şi creăm moaşte
Într-un univers himeric.

Primii paşi p' această lume
Nu-s zadarnici, nu-s în goană,
Nu-s spre sol şi nu-s spre culme,
Sunt simţiţi dar fără seamă.

Ultimul în schimb... e tragic.
Doar constată şi regretă
Invocând străbunul magic
Spre a lepăda o pestă.

poezie de Silviu-Gabriel Obreja (14 iunie 2017)
Adăugat de untimidsijumatate
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonetul 118

Aşa cum pofta vrem s-o stimulăm
Sorbind din poţiuni înţepătoare;
Şi-o boală ascunsă prompt o alungăm
C-un laxativ ce ne slăbeşte tare.
La fel şi eu, plin de dulceaţa ta,
Amarul l-am gustat de bunăvoie;
Sătul de bine vrut-am constata
Cum e să fii bolnav când nu-i nevoie.
Dar în iubire nu e indicat
S-anticipezi dureri şi neputinţe,
Căci sănătos fiind, mi-a dăunat
Şi binele-am plătit cu suferinţe.

Dar acum ştiu, leacul venin devine
Când cineva se satură de tine.

poezie de William Shakespeare, traducere de Octavian Cocoş
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu vom mai sti

Ai bătut la uşa sufletului meu.
Te-am lăsat să intri. N-am ştiut,
Că-ntr-o zi-mi va fi atât de greu
Să te pierd. Şi totuşi, te-am pierdut.

Nu pot să-nţeleg cum ai plecat,
Fără doruri şi regrete-n tine,
Cum poţi să te scuturi de păcat,
Să te pierzi si să mă pierzi pe mine?

Mi-ai lăsat doar vis şi disperare.
Dar privind trecutul, poate mâine
Vei constata că-n noaptea ce apare,
M-ai pierdut şi-acum te pierzi pe tine.

Vei reveni, poate-ntr-o zi, să ceri
Trecutul drag, în nopţile pustii.
Mă vei găsi, atunci, la fel ca ieri?
Nu pot să ştiu şi nici tu nu vei şti.

poezie de Valeria Pintea
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unui creştin din Laodicea

Poate-L cunoşti pe El superficial
De-aceea împliniri nu simţi în tine
Şi uneori eşti învins de suspine
Atunci când atacă nemernicul val.

Presupui că-L cunoşti destul de bine
Şi totuşi, nu-i clară privirea spre Mal
Se constată că e un lung interval
De când comori n-ai mai putut obţine.

Revino la starea de clocot dintâi
Iertarea din Cer, din nou, e trimisă
În El cu-ndoială nu poţi să rămâi.

Uşa spre har încă nu e închisă
Cercetarea nu încerca s-o amâi
Să poţi să primeşti cununa promisă.

sonet de George Cornici din Pelerini printre versuri (27 ianuarie 2016)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Degeaba crezi

Degeaba crezi că ai să poţi să faci
Din nepăsare, scut, întreaga viaţă,
Degeaba tu te-ascunzi şi taci
Dacă te pierzi în negură, în ceaţă.

Ai să ajungi cândva să cauţi farul
Spre care să te-ndrepţi cu bucurie
Şi vei găsi în loc de dragoste, amarul
Că viaţa-i trecătoare şi pustie.

Ai să trăieşti şi tu din amintiri,
Din vise ce-ar fi fost trăiri curate
Dacă în loc de triste amăgiri
Ai fi sădit iubire, realitate.

Regretele târzii nu vor putea
Să-nlocuiască dragostea pierdută,
Privind spre viitor vei constata
Că viaţa aceasta este foarte scurtă.

poezie de Valeria Pintea
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!