Poezii despre constata, pagina 2
Uneori e frumos
dincolo de margine începe hăul
n-ai nevoie să pornești spre el
nici eu nu te îndemn
lumea noastră e dincoace
răzbate cu greu prin straturile cunoașterii
și tot rămâne în urmă
ruptă de realitate
se deschid porți închise cu zăvoare nevăzute
tot ce știm se constată relativ
viața n-are control
nepăsarea este mare
totul se-nvârte în jurul avuției
și ea se dobândește de la cei săraci cu duhul
uneori e frumos
fiecare își are steaua și Dumnezeul său
pe care le invocă mai des ori mai rar
le așează în suflet
[...] Citește tot
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Câte semne ce, pesemne...
Da-ți-aș da în cap cu semne
Ce le crezi facultative
Virgulele să te-ndemne
Să dispari din portative
Că ți s-a-groșat obrazul
Cu o lipsă de măsură
Foarfecele și macazul
Să-ți servească de cenzură
Că tu pleci. Rămâne scrisul
Cu efigie cu tot
Când s-o constata comisul
Doar cenușă și azot
Și în rest câteva urme
De carbon și vanitate
Să mai scurme, să nu scurme
Picul de "eternitate"?
[...] Citește tot
poezie de Ion Untaru din Condorul (2001)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Deces
Lângă linia ferată zăceau șase jumătăți de cai morți
Eu îmi trăgeam dealul în ochiul gării să o rujez cu păcură
Pentru oamenii sfârtecați de tren
De la spital nu a venit nimeni.
Eu așezăm mine în mamă să detoneze tați.
În seara aceea macazul a rămas neîntors.
Câinele își gâtuia lătratul cu măseaua gardului.
Sălciile erau deja pline de mâțișori
Și apusul era auriu.
Dintre coastele sângelui
Linia se târa și eu eram viu.
Legiștii stăteau la ocazie, dar era foarte târziu.
"Nu putem să venim până nu se constată decesul "
poezie de Alin Ghiorghieș
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sonetul Cetății Sucevei
Văd ca prin vis, pe ziduri de cetate,
Oștenii plini de mușchi făcând de gardă,
Ici-colo un hatman cu o cocardă;
Sunt umbre și sunt toate însetate.
La cuhnie zărești o halebardă,
Stăpânul ei, cu gesturi delicate,
Pe-o fată ce gătea niște bucate,
O prinde, o sărută, o dezmiardă.
Urmașii lor de astăzi, în plimbare,
Constată curioși, cum sunt turiștii,
Că mușchi mai vezi prin colțuri fără soare.
În loc de-oșteni, arcașii, floretiștii
Au setea cel puțin la fel de mare.
Ați înțeles, sosesc epigramiștii!
sonet de Dan Norea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poezie de toamna degeaba
șuieră vântul și frigul de toamnă
zburlește tăcerea
timpul pornește la pas să constate
cum trec norii/ degeaba
mai țipă cocorii...
vâjâie ploaia și chinuie pianul
dezacordat al frunzelor
timpul ia pensula și-ncearcă
să dea o formă culorii/ degeaba
mai țipă cocorii...
degeaba e toamnă/ degeaba
mai țipă cocorii
când timpul constată tăcut cum trec norii
și-ncearcă/ degeaba
să dea o formă culorii...
poezie de Luciana Grosu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Joc periculos
Două fete jucau mingea,
De minune se distrau.
Iar băieții de pe margini,
Grupuri, grupuri le-admirau.
Vesele, nevoie mare,
Loveau minge-n fel și chip,
Admirate fiecare:
Înțelegeți cum vă zic.
Deodat-o lovitură
Duce mingea într-un grup.
Un băiat, mic de statură,
Cade jos ca un butuc.
Cu mâinile-ntre picioare
El se zvârcolește-n iarbă.
Una dintre jucătoare
Vine iute și-l întreabă:
[...] Citește tot
poezie de Adrian Timofte din Memoria clipei,Dorohoi, 2017 (2016)
Adăugat de Adrian Timofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rândunica
A venit cu primăvara
Pe poteci, ce doar ea știe,
Ca să ne inunde țara
Cu jocuri și bucurie.
Și-a luat în a sa veghe
La întrecere cu vântul
Și văzduhul și pământul
Până și-a găsit pereche.
Ca doi arhitecți de soi,
Ce nimic așa nu lasă,
Chiar sub streașină la noi
Își zidiră noua casă.
Pe covorul de puf moale,
Făcând multe ghidușii,
Au de-acuma cinci copii,
Ce-i așteaptă cu mâncare.
[...] Citește tot
poezie pentru copii de Constantin Iordache din Buchet de cuvinte
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
La început fiecare femeie așteaptă bărbatul perfect
covorul roșu propriul oscar
își schimbă culoarea părului culoarea ochilor
acul de sub retină
învață să scrie cereri jurnale plângeri
se întrece pe sine în felul cum
detonează vidul
fiecare femeie e o mănăstire de maici pe care le trimite să facă piața
să deretice
să se roage
fiecare femeie sfârșește prin a păși
pe pietre
constată câte statuete inutile îi ocupă sufletul
își amintește ceva despre fiecare bărbat
niciodată despre bărbatul perfect
fiecare femeie dispune
de un potențial imens de tandrețe
are o poză de familie
[...] Citește tot
poezie de Gela Enea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
De-ar curge vin
De-ar curge vin la robinet, deschid și eu un șantier
și l-aș da dracului de net c-aș fi..."bețiv de cartier"!
Nu căuta-n Nomenclator că asta nu e meserie,
mai bine ia-ți "meditator" să-nveți să bei pân' la chindie!
Că băutura-i bună rău, dacă te ții de ea-i ușor,
dar clar să fie-n capul tău: să nu schimbi vinul pe lichior,
pe bere, țuică ori coniac, să nu-ți bei mințile pe bani,
nu înger devii, ci un drac ce-și face loc printre golani.
Cultivă-ți via-n curtea ta, lucreaz-o cu mult drag și spor,
iar la sfârșit vei constata: la nimeni nu devii dator!
Bea calm și demn și cu mult har, nu te grăbi, ăsta-i misterul:
să ai prieten de pahar doar cumpătarea, cheful, flerul.
Pahar, pahar, dar ca măsură, micuț cât ziua cea de post,
să fie unul dat pe gură: dacă te-apuci, să-l bei c-un rost!
Iar dacă nu-ți ajunge vinul, nu regreta c-ai "pierdut" netul,
nu-ți descărca pe el veninul, du-te și schimbă... robinetul!
poezie de Petre Prioteasa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Masochism
În lupta aspră dintre rău și bine,
Prăpastiei întrezărindu-i hăul,
Românul nostru, conștient de sine,
Îmbrățișează, din păcate, răul.
Când se deschid spitale, școli, în țară
Concetățeanul, specimen perfid,
La miting, urlă-n Piață ca o fiară
Și nu când toate astea se închid.
Cu sufletul turbat de răutate,
Nu iese-n stradă, cum e și firesc,
Când pensii și salarii sunt tăiate
Ci, dimpotrivă, când acestea cresc.
Când taxe și impozite la stat
Plătea românul nostru cu duiumul,
Nu protesta în Piață revoltat
Doar azi, când s-au redus, blochează drumul.
[...] Citește tot
poezie de Ion Moraru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!