Poezii despre conjuga
Rezultate pentru conjuga în creații poetice, în ordinea relevanței și a calității:
* * *
ea își delimitează viața
atât de aproape de graniță
un verb se conjugă
de cealaltă parte a stâncii
verbul naște un pod
de pe care se aruncă sinucigașii
ea simte pământul din adânc
și face o declarație publică
sunt fericită
poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Gramatică
Am învățat atâta gramatică,
încât ființa mea
însetată de abstract,
se conjugă din ce în ce mai des
la timpul trecut
și parcă, cel mai bine
mi se potrivește
perfectul simplu...
Pe când eul meu, mai optimist,
va învăța să conjuge
doar la viitor?!
poezie de Dumitru Gherghina din Confesiuni de-o clipă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rămas bun
rămas bun foști copaci,
pe curând,
vă mutați emigranții spre sud
când prezentul acesta sordid
se conjugă la timpul trecut
rămas bun frunza mea,
te-am iubit,
dar te las să mai crești înc-un an
un poem incognito foșnind
și-anotimpuri de păsări pe ram
poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poartă
Suflete-n pătratul zilei se conjugă.
Pașii lor sunt muzici, imnurile rugă.
Patru scoici, cu fumuri de iarbă de mare,
Vindecă de noapte steaua-n tremurare.
Pe slujite vinuri frimitură-i astru.
Munții-n Spirit, lucruri într-un Pod albastru.
Raiuri divulgate! Îngeri trimeși
Fulgeră Sodomei fructul de măceș.
poezie celebră de Ion Barbu din Joc secund (1930)
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cartea "Poezii" de Ion Barbu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar Epiderma unui gând
cunosc la zei de apă convertire
când ploaia gândului izbește pieptul
și rațiunea îmi conjugă dreptul
la rătăciri de vin de prin potire.
se săvârșește visul, înțeleptul,
dub toată dulce-a aștrilor rotire
în simplă a luminii povestire
și nefiind tenebrelor adeptul.
venind, femeie, în odaia-mi stinsă
aprinzi scântei de lene a păcat
dar șarpele-are patima învinsă.
cu tine-a mea murire-am îmbrăcat
spinarea cu poveri de alb mi-e ninsă,
acolo epiderma ți-ai urcat.
poezie de Ștefan Petrea
Adăugat de Rey
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fragilitate cotidiană
iarna conjugă la nesfârșit
verbul supraviețuirii
și evită conștient pronume personale
acest "noi" pare a-și reînnoi jurămintele
în fragilitatea cotidiană
și caută salvarea în regenerare cu celule stem
fără termen de valabilitate
nici punctele geografice
nu pot înlătura microbul dorului
infiltrat în epicardul vulnerabil al inimii,
doar își oprește ticăitul
pentru a asculta tăcerea
a două silabe de respirații
e încă devreme
timpul semnează convenții
și-n prag de sărbători
poezie de Rodica-Rita Ruta
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Orgolii
Orgoliu nemăsurat și mândria
Sunt lucruri ce ne-au furat bucuria
De-a ne căuta sau de-a ne găsi,
De-a conjuga, la prezent, verbul,, a iubi".
Sunt la o bătaie de inimă... distanță
Nu-i timp pentru atâta ignoranță
Iubește-mă, când dorm cu tine-n gând
Iubește-mă, când te alint sau când îți cânt!
Iubește-mă și-atunci când te mai cert
Iubește-mă, când grabnic eu te iert
Când te aștept cu visele pe masă
Tu, pentru mine-nsemni mereu,, acasă"!
poezie de Lucia Guriță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
În ordinea lucrurilor
privighetori cântă cât e ziua de lungă
fericirea mireană și întemeietoare
îngeri cresc frumos iubirea o conjugă
cu armonia verde inundată de soare.
raze împart liniști de pe cer cu vise
gânduri se îndreaptă spre univers poetic
concepții din cunoașteri au sarcini precise
să crească armonii în golul bezmetic.
cresc în anvergură speranțe de-absolut
dragostea devine resortul profeției
Dumnezeu e în toate se face cunoscut
coloana lumii noastre -insemnul măreției.
nesfârșite emoții deschid nou început
să se aprindă flăcări- lumina avuției.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tu, să taci!
Sfătuitorule, prea mult vorbești
Și n-ai habar de lumea de afară,
De toate câte... tu le zici "lumești",
Așa că taci și, poate-ntâia oară,
Încearcă ce-i normal: să nu hulești!
Nu mai vorbi de lucruri ce nu știi
Tu, cel ce doar cu vorbe te fălești,
Ești mortul ce, spre lumea celor vii,
Își vinde-nchipuitele povești
Și tot conjugă verbul "a iubi".
Nu ai habar, n-ai simțuri, n-ai nimic
Cu care poți veni în ajutor
Acelora ce vor, măcar un pic,
Să simtă fericirea până mor,
Așa că taci! În lume, ești prea mic.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Conjugă-i la trecut
E greu să-i schimbi. Îi schimbă interesul
Chiar dacă pare că-i prostește viața.
N-ai ce să faci, poți doar păstra distanța.
Nu-i vindeci tu, îi vindecă reversul.
Îi știi de-o viață? Mă apucă greața.
Nu înțelegi nimic altul e mersul.
Nu timpul schimbă, omul e perversul.
Într-un final, tot își arată fața.
Nu te mira că nu rămân aceiași,
Căci în esență, nu s-au cunoscut,
Ci doar se-mpiedicau de proprii pași,
În drum spre sinele neprevăzut.
E vina lor că sunt sinucigași...
Nu ezita, conjugă-i la trecut.
sonet de Evelin L. Ș. Andrei din Vă las pe voi să fiți poeți
Adăugat de Evelin Andrei
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >