claritate

Destinaţie

Nu cer şi niciodată n-am cerut de la poezie altă calitate
În afara de aceea de a reflecta claritate.

poezie de George Oppen din Despre a fi mulţi, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

materie şi timp şi energie şi conştiinţa ca o claritate
ca un produs perfect a hăului pustiu
şi Eminescu-Singularitate
prezentă în inimic şi toate. Viu...

poezie de Iurie Osoianu (2 octombrie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Paradoxul vieţii ( grook )

Cred uneori că văd cu claritate,
un pic dincolo de limitele percepţiei,
cum Viaţa este închisă-n două lăzi,
fiecare conţinând cheia de la lacătul celeilalte.

poezie de Piet Hein, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Colosul

în adâncimea hăului din noi
în fluctuaţii de neant şi energie
a mai născut o lume. De strigoi
cu aripi albe şi privirea vie

era în toate ca la început
Cuvântul şi din El lipseau strigoii
era numai o lume- cea de lut
în aşteptarea vântului şi ploiii

şi mai erau şi galaxii şi stele
şi mai erau planete din brutal
şi mai erau nişte figuri din ele
figuri de stil şi braţe de cristal

şi peste toate domina lumină
din toate izvora doar claritate
o pură claritate şi virgină
şi mai adâncă poate decât toate

[...] Citeşte tot

poezie de Iurie Osoianu (4 octombrie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unui poet plagiator

Scris-ai versuri multicele,
Sunt şi bune, sunt şi rele:
Cele rele sau banale
Sunt, desigur, ale tale;
Dar, ţi-o spun cu claritate,
Cele bune-s plagiate.

pamflet de George Budoi din Plagiere şi Plagiatori: aforisme, epigrame, pamflete şi satire (16 iulie 2020)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când n-or fi cifre şi figuri...

Când n-or fi cifre şi figuri
cheile-oricăror creaturi,
când cei ce cântă şi-ar iubi
mai mult ca înţelepţii-or şti,
când lumea se va-ntoarce-n lume
şi-n viaţa liberă anume,
când prin lumini şi umbre toate
se vor reface-n claritate
şi când legende şi poeme
istoria lumii-or să se cheme,
atunci la tainica strigare
fiinţa-ntoarsă o să zboare.

poezie celebră de Novalis, traducere de Grete Tartler
Adăugat de Silvia Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pentru un poet orb

Mulţumesc, poet! - la pragul ochilor mei evlavioşi,
Ca o gazdă divină, veniţi şi vă descoperiţi;
Şi aurul auriu al viermilor tăi radianţi
Luaţi în jurul numelui meu ca un cerc de stele.

Sing! Milton cântă; cântă! Homer a cântat.
Poetul simţurilor străpunge ceaţa tristă;
Orbul vede în umbra o lume de claritate.
Când ochiul trupului iese, ochiul duhului vine.

poezie celebră de Victor Hugo din Colecţia: contemplaţiile (1802), traducere de Andrei David
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pânze pe catarg

când inima în piept se zbate larg
şi soarele pe cer e umbră lungă
ridic a tale pânze pe catarg
ca nici un vânt să nu ne mai ajungă

şi să plutim în doi prin mari adânci
şi hăul universurilor noastre
acolo unde nu-s gheţari şi stânci
şi unde plâng doar florile albastre...

să ancorăm în porturi de granit
în nopţi cu claritate carnivoră
şi iar să ne iubim la infinit
şi valuri albe spumege la proră...

poezie de Iurie Osoianu (26 februarie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Criticilor mei

Caut în lumea voastră claritate,
Dar nu o văd. Nu ştiu când a apus.
Văd doar banalitatea, căci e sus, —
Cum vă umbreşte har şi demnitate.

Aceste lumi virtuale v-au sedus
Şi v-au privat, nu doar de libertate,
Ci şi de ale minţii nestemate,
Iar sufletul, e cu atât mai dus.

Ce-ar zice Eminescu despre voi,
De v-ar citi schiloadele poeme?
Sub preşul artei voastre-i doar gunoi.

Aud lipsa trăirii-n vers cum geme.
Vă vreţi clasici a fi? Nu mai fiţi noi!
Frumosul se trăieşte, nu se "screme".

sonet de Evelin L. Ş. Andrei din Vă las pe voi să fiţi poeţi
Adăugat de Evelin Andrei
Comentează! | Votează! | Copiază!

Instinct primar

Pluteşti şi-n jurul tău e puritate
Pe sânii tăi răsare asfinţitul
Iar eu adulmec senzualitate
Ce-n corpul tău atinge infinitul

Aş vrea să nu te pot privi o clipă
Să nu orbesc de-atâta frumuseţe
Dar cum s-o fac când gândul se-nfiripă
Şi-ndeamnă să te mângâi cu blândeţe

Şi orb de-aş fi, cum să nu văd iubirea,
E-n trupul tău, mă-ndeamnă să tresar,
Iar de-aş fi mut, tu mi-ai reda vorbirea,
Să pot să îţi recit poeme-n dar

Să nu dispari, să-mi fii eternitate,
N-aş suporta să ştiu c-am să te pierd
Tu doamnă, învelită-n claritate,
Nu pot să nu îţi cer să te dezmierd

poezie de Adi Conţu (3 iunie 2018)
Adăugat de Anna Gheorghiu
Comentează! | Votează! | Copiază!