Poezii despre carl sagan
Rezultatele următoare se referă la oricare dintre termenii căutați. Pentru rezultate care includ toți termenii, se poate efectua o căutare strictă.
Rezultate pentru carl sagan în creații poetice, în ordinea relevanței și a calității:
Pierderi
Am iubirea
Și un copil,
Un banjo
Și umbrele.
(Cheltuieli ale Domnului,
Toate vor dispărea,
Iar într-o zi
Vom rămâne
Numai cu umbrele.)
poezie clasică de Carl Sandburg, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ceață
Cu lăbuțe de pisoi,
tiptil, vine ceața.
Ea se-așează-n pături
tăcute și moi
de-o parte
și de alta a portului,
privind peste-oraș; apoi,
pleacă mai departe.
poezie de Carl Sandburg, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pierdut
Singur și abătut
Toată noaptea pe lac,
Unde se-întinde ceața și se insinuează negurile,
Fluierul unei bărci
Cheamă și strigă necontenit,
Ca un copil pierdut
În pânza lacrimilor, abandonat,
Căutând sânul
Și ochii portului.
poezie clasică de Carl Sandburg, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lumea din jurul meu
Lumea din jurul meu este gri,
porumbeii sunt gri, zorii sunt gri, furtuna este gri.
Numele cu care-i chem sunt frumoase
iar eu mă întreb unde se tot duc.
poezie de Carl Sandburg, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fericire
Am rugat pe profesorii care țin prelegeri despre sensul vieții
să-mi spună ce-i fericirea.
Am mers apoi la directorii faimoși care conduc munca
a mii și mii de oameni.
Ei au dat din cap și-au surâs, adică s-au prins că
încercam să-i iau peste picior.
Apoi, într-o după-amiază de sâmbătă, colindând pe malurile
râului Des Plaines,
am văzut o mulțime de unguri sub copaci
cu femeile și copiii lor,
cu un butoiaș de bere și un
acordeon.
poezie clasică de Carl Sandburg, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Oase
Aruncați-mă în mare jos sub ape.
Înveliți-mă cu unda rece și sărată.
Acolo niciun plug nu-mi va atinge oasele.
Hamlet nu va ține craniului meu discursuri niciodată,
Dusă-i vremea glumelor, iar gura mea e mută.
Prădători cu ochi verzi îmi vor ciuguli globii de sub pleoape,
Pești roz se vor juca-n juru-mi de-a v-ați ascunselea,
Voi fi cântecul furtunii, vuietul mării din aproape-n mai aproape
Pe podelele de sare umede și răcoroase.
Aruncați-mă... în mare jos sub ape.
poezie de Carl Sandburg, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sub luna plină
Sub luna plină,
Când pulberi argintii
Se strecoară tandru luminând
Grădinile nopții,
Moartea, zeflemist cernit,
Se apropie și-ți șoptește la ureche
Ca un vechi prieten îngenuncheat în rememorări.
Sub trandafirii verii,
Când rozul pătrunzător
Veghează în aerul amurgului
Răsucit printre frunzele sidefii,
Dragostea, cu mâini mici,
Vine și te mângâie
Cu o mie de amintiri,
Și-ți pune
Întrebări pline de fermec, la care tu nu ai răspuns.
poezie de Carl Sandburg, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vocea valurilor
Vocea valurilor nu încetează niciodată.
Vocea valurilor revine, se tot repetă.
Doar cântece vechi? Asta e tot ce știe marea?
Doar viguroase, vechi cântece?
Asta-i tot?
Vocea valurilor revine, se tot repetă
poezie de Carl Sandburg, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Stele, cântece, chipuri
Adună stelele, dacă asta ți-e dorința.
Adună cântecele și păstreză-le.
Adună chipurile femeilor.
Adună-le și păstrează-le pentru ani și ani.
Apoi... desfă-ți mâinile, lasă-le să plece și spune adio.
Lasă stelele și cântecele să plece.
Lasă chipurile și anii să plece.
Desfă-ți mâinile spune adio.
poezie clasică de Carl Sandburg, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iarbă
Ridicați movile înalte de corpuri la Austerlitz și la Waterloo.
Îngropați-le apoi și lăsați-mă să-mi văd de treabă
Eu sunt iarba; acopăr totul.
Și ridicați-le înalte la Gettysburg,
Și ridicați-le înalte la Ypres și la Verdun.
Îngropați-le și lăsați-mă să-mi văd de treabă.
Doi ani, zece ani... și pasagerii întreabă șoferul:
Ce loc este acesta?
Unde ne aflăm?
Eu sunt iarba.
Lăsați-mă să-mi văd de treabă.
poezie de Carl Sandburg, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >