carl sagan

Plângerea clopoţelului

Micuţul clopoţelul s-a adresat
Odată orgii cu tristeţe,
"Tuburile tale, izvor bogat de tonuri,
Îmi trezesc în suflet invidii plângăreţe;

Tu ai nenumărate feluri de-a spune
Tot ce inima ta simte şi află atâta de uşor;
Şi ceea ce tu afli, noi simţim,
Iar când simţi, te-atinge-aripa unui dor.

Dar eu, deşi compasiunea şi durerea
Îmi pot rupe inima-n bucăţi,
Scot doar un clinchet dulce,
Iar şi iarăşi, la fel acum ca şi-n alte dăţi.

În adâncu-mi sufletul tânjeşte
După altfel de tonalităţi – a câta oară?
Cine-o să mă-înveţe alte ritmuri?
Deşi, oricum, ar fi o binefacere amară!"

poezie de Carl Spitteler,Premiul Nobel,1919, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cheiuri

Hoinărind de-a lungul
Cheiurilor aglomerate,
Urmăresc vapoarele posomorâte.
Nave negre care tremură
Şi se mişcă asemeni unor mastodonţi
Treziţi dintr-un somn letargic.

Portul gălăgios
Nu le vorbeşte, nici nu le invită
Să ia parte la vreo acţiune.
Dar în larg, odată ieşite în larg,
Reverberând sunete joase,
Năluci în orizontul puţin luminat,
Ele trec pe lângă reperele coastei,
Prin priveliştea largă spre depărtarea ondulând sălbatic,
Încordate-n viteze cumulative
Pentru a înfrunta provocările mării.

Afundându-se-n mare,
Înălţându-se încăpăţânte pe valuri,

[...] Citeşte tot

poezie de Carl Sandburg, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Marea cea tânără

Marea nu are tihnă niciodată.
Ea bate-n ţărmuri
Fără contenire, ca o inimă tânără
La vânătoare.

Marea vorbeşte,
Dar numai inimile năvalnice
Îi înţeleg spusele:
Este faţa
Unei mame aprige vorbind.

Marea este tânără.
Fiecare furtună îndepărtează negurile
Şi-i limpezeşte vârsta de cearcăne.
O aud râzând, nepăsătoare.

Iubesc marea,
Acei oamenii care o cutreieră
Şi care ştiu că or să moară
Învăluiţi în sarea ei.

[...] Citeşte tot

poezie de Carl Sandburg, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Marea înclinată

Deasupra mării înclinate,
Deasupra orizontului,
Trudeşte nava.

Osul nasului ei cenuşiu ca ceaţa,
Inima ei aprigă ca marea,
Ea vine de la drum lung,
Ea pleacă la drum lung.

Deasupra mării înclinate,
Deasupra orizontului,
Ea trudeşte – aprigă ca marea, cenuşie ca ceaţa.

Ea este luminiţa verzuie din noaptea cenuşie.
Ea vine şi se se duce prin ceaţa mării.
Ea trudeşte deasupra orizontului înclinat.

poezie de Carl Sandburg, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Meşteşugarul

Păstorii Arcadiei, simpli băutori de lapte de capră,
Au oferit tributul lor bogatului Cresus.

Monarhul, acceptând binevoitor darul,
I-a plimbat în litiere regale prin Sardis-ul lui
Pentru a contempla clădirile şi templele maiestoase,
Şi toate minunăţiile născute de inteligenţa minţii omeneşti.

"Măreţ rege," au strigat ei, copleşiţi de minunile văzute,
"Cine e meşteşugarul care-a creat toate acestea?"

De îndată, regele i-a condus la un zid uriaş
Şi le-a poruncit să bată-n el. Aşa au făcut.

"Acum, ascultaţi." Ei s-au supus. " Ce auziţi?"
"Vaietele şi gemetele unei miriade de voci."
"Aţi priceput?" "Din păcate, o, rege, n-am înţeles."
"Acela a fost meşteşugarul," a răspuns solemn Cresus.

poezie de Carl Spitteler, 1845-1924, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dispărută

În oraşul nostru toată lumea o iubea pe Chick Lorimer.
Undeva departe
Toată lumea o iubea.
Aşa că noi toţi iubeam o fată neîmblânzită
Care urmărea mereu un vis care era numai al ei.
Nimeni nu ştie-acum unde s-a dus Chick Lorimer.
Nimeni nu ştie de ce şi-a făcut valiza... câteva
lucruri vechi
Şi a dispărut.
Cu bărbia ei micuţă
Împinsă înainte
Şi cu părul mătăsos curgând în valuri neglijente
De sub pălăria cu boruri mari –
Dansatoare, cântăreaţă, o iubită surâzătoare.

Erau zece oameni sau o sută cei care-o vânau pe Chick?
Erau cinci sau cincizeci de tipi cu inimile frânte?
Toată lumea o iubea pe Chick Lorimer.
Nimeni nu ştie unde-a dispărut.

poezie de Carl Sandburg, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

De pe ţărm

O pasăre gri singuratică
Îndepărtându-se-n zbor, micşorându-se la orizont,
Singură în umbrele, în grandoarea şi-n vâltoarea
Nopţii şi-a mării,
A stelelor şi-a furtunilor.

Departe, planează şi se clatină deasupra întunericului,
Departe, se leagănă şi înfruntă bezna de-afară,
Departe, în vânt, în ploaie şi-n necuprins,
Departe, în groapa acestei imense lumi negre,
Unde se înfruntă negurile, guvernează cerul, răsuflă marea,
Unde ceaţa-i iubire şi zborul extaz,
Gloria şansei şi pericolul morţii
Sunt tovarăşii aripilor ei încântate şi înfrigurate.

Departe, în adâncul lumii imense şi întunecate,
Dincolo de lungile frontiere unde, odată ajunse,
Spuma şi deriva valurilor răzvrătite dispar,
Deasupra mareelor care se-avântă şi se retrag, şi se destramă.

poezie clasică de Carl Sandburg, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Marea nu pierde nimic

MAREA este întinsă.
Marea îmbrătişează ţărmul din Chesapeake, sub soarele apusului,
şi ultima stea, dimineaţa, deasupra culcuşurilor de stridii,
şi bărcile întârziate-n larg ale oamenilor singuri.
Cinci case albe pe-o fâşie îngustă de pământ... cinci zaruri în căutarea şansei.

Nu demult... marea era întinsă...
Iar astăzi marea nu a pierdut nimic... ea păstrează totul.

Sunt înnebunit după mare.
Fac cântece despre mare, plâng toate plânsetele mării,
am uitat atât de multe cântece-ale mării şi-atât de multe plânsete-ale mării.

Sunt înnebunit după mare.
La fel, cei cinci oameni cu care-am împărţit, odată, un peşte fript
într-un cort din prelată pe timpul unei furtuni de nisip.

Marea ştie mai multe despre ei decât ar putea şti vreodată ei înşişi.
Ei ştiu doar cum îmbrăţişează marea şi că nu-ţi mai dă drumul niciodată.

[...] Citeşte tot

poezie clasică de Carl Sandburg, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu sunt poporul, gloata

Eu sunt poporul – gloata – mulţimea – masele.

Ştiţi că toate marile realizări din lume sunt făcute prin mine?

Eu sunt muncitorul, inventatorul, cel care produce hrana şi hainele lumii.

Sunt audienţa – martorul istoriei. Din mine-au ieşit Napoleonii şi Lincolnii.
Ei au murit. Şi-atunci am scos la lumina alţi Napoleoni şi-alţi Lincolni.

Sunt cernoziomul pentru seminţe. Sunt preria aşteptând aratul.
Furtuni mari au trecut peste mine. Uit.
Tot ce am mai bun este consumat şi risipit. Uit.
Toate,-n afară de Moarte, vin la mine
şi mă pun la muncă şi renunţ la tot ce am.
Şi uit.

Uneori gem, mă clatin şi, spre-amintire,
stropesc istoria cu picături de sânge,
Apoi – uit.

[...] Citeşte tot

poezie de Carl Sandburg, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Carl Hamblin

Tipografia Charion din Spoon River Clarion a fost lichidată,
Iar eu suspendat şi pus la stâlpul infamiei
Pentru că în ziua când anarhiştii au fost spânzuraţi în Chicago
Am publicat următoarele:

"Am văzut o femeie frumoasă, legată la ochi,
Stând pe treptele de marmură ale templului;
Mulţimi de oameni treceau prin faţa ei
Înălţând spre ea ochi rugători.
În mâna stângă ţinea o sabie.

Câteodată flutura sabia,
Lovind un copil sau un muncitor,
Uneori o femeie-n trecere, alteori pe unul dus cu mintea.
De mâna dreaptă îi atârna un cântar
Pe talgerele căruia aruncau aur
Acei care se voiau feriţi de loviturile sabiei.

Un om în robă neagră citea dintr-un manuscris:
« E oarbă, ea nu părtineşte pe nimeni. »

[...] Citeşte tot

poezie de Edgar Lee Masters din epitaf din ANTOLOGIA DE LA SPOON RIVER – editura CORESI, ediţie 2020, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!