Poezii despre candelabru
Rezultate pentru candelabru în creații poetice, în ordinea relevanței și a calității:
* * *
Virtuozitatea inimii
E un foc sacru
Nu acel intuneric macabru
Carnal simulacru..
E para bătăilor arse
In dans candelabru
De inima ta atinse
In care ard tandru
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
Virtuozitatea inimii
E un foc sacru
Nu acel intuneric macabru
Carnal simulacru...
E para bătăilor arse
In dans candelabru
De inima ta atinse
În care ard tandru
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Picături
Unele picături
De memorie
Au căzut în vrie
Altele sunt în ascensiune
Din cele rămase
S-ar putea
Răstălmăci uitarea
Fastuoasă
Ca un candelabru
Cu lumini persistente.
poezie de David Boia (17 iulie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Candelabru
Simple descărcări electrice,
o mare uzură a filamentelor,
voioșie în sufletele voastre,
când vă strângeți la masa familiei,
acesta e modul meu de-a fi,
așa mă prezint la recesământul general,
eu, candelabrul vostru
din sufragerie.
poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cartea "Iubiti-va pe tunuri" de Adrian Păunescu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar 
Te las
Te las... să-ți fie dor de mine
Să vezi când dimineata vine
Că-i întuneric și e gol
În casă singur dai ocol
Nu ai știut ca sa te bucuri
De ochii mei ca flori de nuferi
De limpezimea apei reci
Și de umbritele poteci
Din râsul meu nevinovat
Nu ai știut sa faci palat
Și candelabru de lumina
Din bucuria mea deplină
Te las... să-ți fie dor de mine
S-aud în urma mea suspine
Și dacă nu va fi asa...
Nu- i locul meu în viața ta.
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lup de mare
Știi că ai puțin umor...
Tot privindu-mă de zor
Eu fiind o visătoare
Si tu incă lup de mare
Si așa intr-o grădină
Lângă-o floare de sulfină
Mi-ai șoptit că mă iubești
Ca pe-o zână din povești
Fac ochi mari si zâmbet larg
Tu incerci să treci un prag
Râde luna-n candelabru
-Nu-l crede.... caută altu
Dar eu tac privesc in jur
N-o sa caut... clipă fur
El vorbește, eu ascult
Timpul meu e la trecut
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ultima ninsoare
O palidă și ultimă ninsoare își
scapără curatele scântei, de bună
seamă albii ghiocei atraseră lumina
migratoare.
Ce pace-n trunchiuri tinere de tei, în
boabele subt lut netemătoare. În miezul
ochiurilor de izvoare, în proaspătu-
nceputului temei.
Și dăruit și mai degrabă-nvins. Un
candelabru mare s-a aprins, mângâietor
și-aerian să se adune,
de parcă-n înălțime dinadins
și secole în urma ar fi nins
pe noi zăpada să ne-ajungă-anume.
sonet de Grigore Hagiu
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
La periferia tinereții
lumini împerecheate în ceresc candelabru
mă-ndeamnă la visare pe un colț de plai
prin codru de vise aleargă un zimbru
cu speranțe ce străbat seraficul rai.
pulsațiile inimii ca un dans febril
în tonurile ce se cern din melodie
iubirea renascentă din luna lui April
iluzii amare transpune-n parodie.
m-am despărțit cu greu de tinerețe
albumul cu fotografii e tot ce mi-a rămas
dar păstrez în suflet cu naturalețe
amintiri doruri vise cu emoții în glas.
astăzi bătrânețea e plină cu povețe
cum să ies din labirintul fiecărui ceas.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Candelabrul cuvintelor
În ploi de cuvinte ce-ngheață,
Tot jurul devine macabru
Și rece, și fără de viață,
Din sloiuri, sculptat, candelabru.
Ca brațe-i atârnă junghere,
Se-nfig în tăcerea de stâncă
Și ard, și provoacă durere
În rana deja prea adâncă.
Copacul de gânduri și vise,
Mai poate, mai rabdă și duce
În lumea cuvintelor scrise
Înghețul acelui ce luce.
E, totuși, frumos, candelabrul,
Cu brațele-i reci de lumină!
Doar stânca îi simte macabrul
Prin răni ce îi cresc, fără vină.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
ce-ar fi să numărăm firele de păr
ale unei nenorociri cu perucă,
de fapt
asta e o fericire
în mințile noastre întoarse
de la plimbarea pământului pe sub
câteva mere de plumb,
e o fericire
de o mie de mie
de umbre,
de o mie de ție
de lumi.
ce-ar fi
să rupem strada
de la guler până la tiv
când
nu vrem să vrem,
la fereastra aia închisă cu fermoar
nu se lucrează cu viața,
[...] Citește tot
poezie de Corina Dașoveanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >