bumerang

Convergenţă

Ideile haotic se adună
În taină şi mister,
Cu efect de bumerang,
La fel şi stelele pe ceruri
După o enigmă, poate un cod
În ordine confuză
Şi totuşi după rânduială
Declanşând inevitabil
Într-un apus concentric
Big-Crunch-ul.

poezie de David Boia (29 ianuarie 2014)
Adăugat de anca petru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Moartea ca un bumerang

Între începutul fără început
Şi sfârşitul fără de sfârşit
Sunt eu-
Alfa şi omega
Curând strămutat în VEGA...
Între naşterea mea,
A ta,
A lui,
A oricărui,
Vuietul flămând al bumerangului...
Orbi, vindem şi cumpărăm iluzii!

poezie de George Ceauşu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Veghe

Ca să devină maestru
Mai avea nevoie
De încă o victorie
Ca să atingă apogeul
Trebuia să câştige meciul
Dar tăcerea-l apăsa
Mai tare decât nonşalanţa
Atunci el va folosi
Efectul de bumerang
Ca forţă nucleară
De repulsie a urii
Păstrând imaculată
Starea de veghe.

poezie de David Boia (19 august 2020)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Joc de iarnă

Bulgări astăzi am facut
Din zapada ce-a cazut
Şi-i rostogolesc spre tine
Cu viteza in zecime
De secunda, fara scut
Iutesc pasul si m-ascund
Sa nu fie bumerang....
Dar ma-mpiedic de un prag
Cad in pat de tufanele
Galbene ca niste stele
Si sarut pamant cu frunze
Aramii si cam ursuze....
Uite asa s-a intamplat
Când cu iarna m-am jucat.

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bumerang

Nu-ntinde mâna, de nu vrei
pe frunte mângâieri să-mi pui,
şi nu-mi zâmbi, dacă nu simţi
în suflet oglindirea lui;

nu mă-ndemna zborul să-mi iau,
viclean strângându-mi glezna însă,
şi nu-mi da, dacă pâinea ta
cu nevăzută ură-i unsă,

căci braţul ţie ţi-l întinzi,
iar pâinea ta cu tine o împarţi,
orice vei da, tu o să ai,
oricui vei da, ţie îţi dai.

poezie de Silvia Velea
Adăugat de Silvia Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Retur

Ne întoarcem
la relitate
mai ales prin
cicatricile
dobandite în lupte
încă existente
la prima vedere
ne întoarcem
la adevăr
numai prin
plagile acute
ne întoarcem
la dreptate
numai prin rănile
sângerande
ca un bumerang
aruncat la întâmplare
în rest se mizează
numai pe tatuje
în mare vogă

[...] Citeşte tot

poezie de David Boia (11 decembrie 2020)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Epilog

M-or blestema atât de multe doamne
Şi toate, la un loc, ca un dezastru,
Vor năvăli spre sângele-mi albastru,
Ca un călău, croit să mă condamne.

Acelaşi bumerang cu fine lame,
Ce m-a lovit şi-n celelalte feţe,
Mă va sili, în urmă, să las zdrenţe,
Bucăţi din mine — ce nu ţin de foame.

Poveştile se vor preface-n drame.
Nimic nu va mai fi din întâmplare.
Voi fi răpus exact de-aceleaşi arme,

Ce le credeam odată vindecare.
Străpuns atunci, de ale karmei coarne,
Îmi voi închide rana sub zăvoare.

sonet de Evelin L. Ş. Andrei din Vă las pe voi să fiţi poeţi (16 noiembrie 2021)
Adăugat de Evelin Andrei
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bordurile spaimei

Tălpile înzăpezite ale îngerilor
ne mai caută în înserare
într-o tentativă
de domesticire a simţurilor.
Ştii,
ochiul cenuşiu
îmbătrâneşte lucrurile
neînchipuit de uşor.

Timpul îl simt bumerang
peste bordurile spaimei trăite.
Gestionăm tipare de plumb
pentru cele mai ermetice
partide de însingurare.

Şarpele casei albeşte,
ascuns după grindă,
drumul meu se vrea
de mătase...

poezie de Violeta Pasat din Pasărea confident, editura ORION - BUCUREŞTI
Adăugat de Violeta Pasat
Comentează! | Votează! | Copiază!

M-ai blestemat, iubito

M-ai blestemat s-ajung în iad
când soarta ne va despărţi.
Nu-ţi va păsa că-n flăcări ard,
la chinul meu nu vei gândi.

Îmi vei uita dulceaţa gurii,
vei uita că te-am iubit,
Vei renega cu preţul urii,
tot ce eu ţi-am oferit.

Rămasă pradă desfătării
şi fără discernământ,
Nu vei primi harul iertării
de la Dumnezeu Cel Sfânt.

În zadar îţi va fi ruga.
Ca un bumerang, blestemul,
te va-încredinţa lui Iuda
şi vei cunoaşte Infernul.

poezie de Dumitru Delcă (21 ianuarie 2018)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un altfel de asfinţit

Între bătăile ceasului un relief se mişcă,
tragic înapoi, dureros înainte,
mor lucrurile de contururi precise
strigă un gând strivit de cuvinte,

Se-ntunecă nu doar când soarele-asfinţeşte
şi ochiul i se-nchide obosit,
un relief se mişcă – şi-n clătinarea noastră,
desăvârşim un altfel de-asfinţit,

E asfinţitul care nu se vede,
în care agonia urcă-n rang...
şi după ce colindă lumea toată,
se-ntoarce-n chip de bumerang...

poezie de Florin Costinescu din Secunda eternă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!