Poezii despre bumerang, pagina 2
Când oameni răi
Când oameni răi vor arunca
Cu pietrele în tine,
Omule, nu te văita.
Ia aminte de la mine!
În viața ce am avut
Multe pietre am primit.
De căzut, nu am căzut.
Am rămas drept, neclintit.
Niciodată nu uita
Că tu ești mult mai puternic,
Decât orice piatră grea
Aruncată de-un nemernic.
Când piatra lovește-n tine
Ca un bumerang se-întoarce,
În cel de la care vine.
Astfel, dreptate se face.
poezie de Dumitru Delcă (6 martie 2015)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nereușită
Planând între cer și Pământ,
îmi aflu destinul strivit
de ploaie, de geruri, de strigăt de vânt...
și cad, obosit...
Neliniști se-opresc și adorm
bătrâni inorogi fără rang,
cu hamuri răscoapte... în vis, mă transform
într-un bumerang.
Mă-ntorc pân' la gând nenăscut,
destinul voind să îl schimb,
să nu vin pe lume, să nu devin lut,
să fiu doar un nimb...
Aleg neființa, știind
că timpul nu m-ar mai durea,
dar, brusc, mă trezesc pe Pământ, rătăcind,
trăind viața mea...
poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ecoul
Lăsând în urmă metropola, mergeam
spre o zonă muntoasă,
vestită pentru ecoul pe care-l produce.
Îmi și imaginam decibelii, ce se întorceau
precum o cascadă imensă de sunete,
lovind din toate părțile,
ca un bumerang ce capătă
dimensiuni mitice.
Însă, odată ajuns la destinație,
fascinat de liniștea
ce mă înconjura,
n-am mai zis nimic.
M-aș fi simtit stingher.
Era o liniște atât de plăcută,
încât îmi simțeam ecoul propriului eu,
rezonând cu percepția exteriorului.
Restul ar fi fost de prisos.
poezie de Alex Dospian (iulie 2014)
Adăugat de Alex Dospian
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
ama
arborii mei nu recunosc
alt adn impus
de copacii fantomă
să fie umbră sumbră
fragilei păduri
rai în adânc
al inocenței pierdute
cu mult prea târziu
sau poate devreme
ama
arborii noștri
refuză mersul târâș
spre ce încă nu știm ce va fi
zborul în ziua de mâine
să nu ucizi cuvântul
ce-mi stă în gât să-l strig
ama
arborii noștri
cresc drepți și siguri
[...] Citește tot
poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
îmi retrag ultimul
răcnet îl bag într-o cămașă roșie
aproape nesfâșiată de timp
mai are câțiva nasturi negri mici
cât un țipăt de copil răzgâiat
ascuns în punga cu floricele
de porumb alb-gălbui sărate excesiv
a revenit la mine ca un bumerang
mi-a țiuit urechea stângă câteva
minute poate o jumătate de ceas
cadranul negru merge la cămașa
insuportabil de roșie cu buzunar
la piept în partea stângă unde
mai sus s-a retras ultimul răcnet
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
La ce ?
Cum să visez că-n viitor când nu-s nici în prezent
Iubitul tău, căci tu nu mă iubești,
Așa ți-am stat în umbră permanent,
Dar nici că vrei să-mi spui ce îti dorești.
Sunt bumerang, și-un ochi din care lacrimi se mai storc,
Ești sigură de mine că nu am cum să plec,
M-arunci cu ușurință căci știi că mă întorc,
Dar oare pentru ce sau pentru cine mă întrec?
Așa copil naiv în ale vieții sunt,
Și mă opresc adesea -n prag și mă gândesc,
Am anii care-i am și sunt cărunt,
La ce mi-a folosit în viață să iubesc?
poezie de Vlad Bălan
Adăugat de Andrei Vlad Balan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Bumerang
A fi burlac e o năpastă,
Ți-e traiul fad, banal, inert;
Ce bine e că am nevastă
Și am cu cine să mă... cert!
Am convenit, și ea și eu,
Un legământ, și nu ne-abatem:
Să ne certăm, oricând, la greu,
Bine-nțeles, când nu ne batem.
De-aș consemna în calendar,
Eu cred că viața mi-e frumoasă;
Cu soața mea mă bat mai rar,
Căci rar de tot mai dau pe-acasă!
Analizând traseul tot,
Cu-nțelepciunea unui drac,
Pățind atâtea, eu socot
Că tot mai bine e... burlac!
[...] Citește tot
poezie de Janet Nică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Admirații ardente
mă desfășor cu admirații pentru poeți
am pornit în lumea stelelor de mult
cuvinte sunt ca zorii frumoasei dimineți
când printre sentimente nobile exult.
mă înalț într-o speranță care zboară
să prindă culoare de la curcubeie
timpul meu cu splendori se măsoară
cu închinări pioase la Maica Dumnezeie.
cuvântul ca un arc multicolor vibrează
urcând spre cerul albastru, sublim
se-ntoarce ca un bumerang în frază
uneori lăcrimează în forul intim.
milioane de gânduri mă coordonează
cuprind cu ele lumea în care trăim.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Singurătatea și alte vagoane de gânduri
când nu vrei să adormi singur
singurătatea începe din nou să îți sângereze
ca un membru rănit într-un vechi război
pentru subzistența sufletului
și nu găsești în nici o amintire pansament
și întrebările te lovesc în ceafă ca un bumerang
împrejur nici un răspuns, nici o mână, nici o aripă
îți trec prin minte vagoane de gânduri
și auzi adesea cum îți respiră moartea în ceafă
toți oamenii sunt plecați în alte vise
chiar și după ce adormi
singur...
poezie de Gabriel Petru Băețan din volumul de versuri Headshot
Adăugat de Gabriel Petru Băețan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Strigăt
Mi-e sufletul un strigăt de ajutor în noapte,
Ecoul mi se-ntoarce ascuțit bumerang,
Noian de stele-asistă, nepăsătoare-n ceruri,
Deșertul deznădejdii de-a pururi m-a cuprins!
Prin bezna fără margini, zadarnic caut calea,
O mână salvatoare nimeni nu vrea să-ntindă,
Umbre-amenințătoare ades îmi taie drumul,
Cu pași nesiguri bâjbâi, să nu m-arunc în hău!
M-agăț de-un fir de iarbă și unghiile-n stâncă
Înfig, până la sânge și tot n-am să renunț:
Cât eu respir, iubirea, nu voi lăsa să moară!
Mi-e sufletul un strigăt de ajutor în noapte!...
poezie de Leliana Rădulescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!