borcan

Viaţă la borcan (conservatorism)

Peste-acest borcan
am suflat înţelepciune
într-o piatră în formă de şcoală,
am pus cu mâinile mele o casă,
pomi mulţi am sădit
şi tot în piatră i-am regăsit.
Vă văd şi pe voi, trei pietre tari
cum v-ar spune bunica!
Şi pentru ca peisajul să fie complet
am ornat totul cu cărţi,
pietricelele acelea viu colorate
care înfrumuseţează şcoala, casa şi copiii.
Acum ciugulesc boabe de nisip
cu care fixez în timp pietrele, pietricelele
punându-le în valoare.

poezie de Ioana Voicilă Dobre din Darul meu
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mi-am pus toamnă la borcan

Mi-am pus toamnă la borcan,
Cât să am pentru un an;
Cu aromă de gutuie,
Ca în minte să-mi rămâie,
Măcar până-n primăvară,
Cât o să stea în cămară.
Zeama de la două pere,
Plus seminţe de capere,-
De la struguri şase boabe
Furate de pe tarabe.
O lingură de piper,
Ca să treacă peste ger
Şi-alte mere ionatane
În obraz mai roşcovane,-
Două frunze de dafin,
Trei stropi oţeţiţi de vin,
Iar în loc de conservant
Un praf de ardei picant,
Doi caţei de usturoi,
Să-i sperie pe moroi.

[...] Citeşte tot

poezie de Mihaela Banu din volumul de versuri Cu pânzele întinse (2016)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Beau iaurt

Beau din borcan iaurt şi de plăcere freamăt,
Aşa-i de răcoros că-l beau până la fund
Parc-aş sorbi Calea Lactee dintr-un capăt
Sunt zeul albiturii ce în lactate mă cufund!

Beau din borcan iaurt, renunţ la linguriţă.
Laringele îmi gâlgâie a amplă voluptate,
Mă-ndepărtează albul de aria pestriţă
Acumulez iubire, respir fermitate

Aproape credeţi c-aş face pe nebunu'.
Sunt oacăş, dragilor, nu orice transilvan,
Croiţi sunt ardelenii toţi până la unu'
Scoţând bănetul, din talent, morman.

Clopurile se-aruncă năvalnic în văzduh,
Şi clocoteşte pălinca sub dopul destupat.
Abrupt tot ce te înconjoară prinde duh
Femei te scoală de la masa înspre pat.

[...] Citeşte tot

parodie de Constantin Ardeleanu, după Ioan Alexandru
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cât de adânc

aşa-i că nu eşti evreică?...
fetiţa
din mine îţi vorbeşte! s
pune ea
în timp ce se umple de apa sărată să
rată a mării moarte a unui
borcan de murături prea exotice fără
noimă la cina la care doar
întingi
pâinea plată a buzelor în
tr-un ceaun cu genuni

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Murătura stă

în borcan şi aşteaptă sărutul
buzelor tale rujate extraordinar
e puţin acrişoară cât ai ochelarii
fumurii o vezi ascunsă în spatele
mărarului şi crezi că sunt alte
realităţi dintr-o lume topită lent
în borcanul pictat în mintea plină
de timpul sticlos intrat în gură

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

M-am uitat

atent la portofelul gol
parcă-mi spunea ceva
nu înţelegeam nimic
golul ăla-mi sărea în ochelari
să-mi spargă lenti
la dreptul am cilindru
adevărat borcan
priveam golul ăla, hăul ăla negru
era un porto
fel negru
nu eram chiar s
periat de bani
aveam o rezervă de hău

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Melcul

Mi-a evadat melcul azi-noapte,
S-a dus în Melcia străbună,
Dintre lăptuci şi mere coapte,
În săptămâna mea nebună.

El filozoful din lăptucă,
Luat ca tovarăş pentru scurtă vreme,
M-o fi crezut vreo matracucă,
Sau poate-un iubitor de crizanteme.

Comunicând transcedental,
Ne-am înţeles ades doar din privire,
Eu patriarh, el vegetal
Şi sticla de borcan o amăgire.

poezie de Augustin Jianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

O zi de mai

Visele se nasc şi mor,
Proiectez acoperişuri pentru suflete,
Tu ştii drumul...
Copacii verzi privesc spre soare,
Destinele se vând la colţ.
Am la borcan aer de mare,
Inimile preferă hoţi.
Linii de tren se odihnesc,
Locomotiva n-are chef.
Pe pat de sălcii te aştept,
Tu vrei s-ajungi la UNICEF.
Aşa e viaţa când suspini
Cu pieptul plin de nostalgie,
Cumpăr vaccinul cel mai fin,
O zi de mai, e oare veşnicie?

poezie de Mircea Ţenche
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Micuţul Ted

Lui Ted, un băieţel neascultător,
i-a intrat o idee-n căpşor
şi-a-nchis, de-a jocului plăcere,
câteva muşte-ntr-un borcan cu miere.

Dar tatăl lui i-a dat un pumn de zaharicale
şi-apoi l-a-nchis în casă; Ted, podidit de jale.
A plâns de dimineaţă până înspre seară,
când tatăl i-a spus: "Vezi cum timpul zboară?

Nu-i răni pe cei mai mici decât tine
şi nu face altora lucruri care nici ţie nu-ţi fac bine!"

poezie de Stanisław Jachowicz, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Odaia neagră

prinde contur la reducerile de sâmbătă
unde soarele sare sprijinit pe o furculiţă
într-un borcan cu muştar îndulcit
cu zahăr negru în odaia albită de strălucirea
staniolului uitat pe cratiţa plină cu creveţi
roşcaţi ca obrajii unei femei înfierbântate
lovite de năbădăi sub luna curioasă
nebunii ştiu că au dansat degeaba pe pereţi
în întunericul surprins în clepsidre

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!