Poezii despre alunecos
Rezultate pentru alunecos în creații poetice, în ordinea relevanței și a calității:
Sinusoidă
Ne aflam în "pești"
Și "cât ai zice pește"
Norocul s-a dus pe fundul apei.
Totul a devenit atât de alunecos
Încât prefer să admir apa,
Vălurind trecutul.
poezie de Ioana Voicilă Dobre din Secvențe în alb și negru
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!
Au fost scrise 2 comentarii până acum.
* * *
Ochii lui
strălucesc azi scânteietor
in ea,
insorind
fiecare picătură de mare
ce. o mângâie alunecos
si fiecare adiere de vant
ce-si plimba dorurile
adânc
printre despletirea petelor ei...
Sălbatic joc...
poezie de Mariana Daniela Bidascu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
Dezlănțuit ocean inunzi în mine cu mareea,
Ravagiu-n trup aluneci furtunos,
Și muști din el precum flămândă ți-e ideea
Mă joci tulburător când sus când jos...
Două dezastre suntem, eu frumos,
Tu șarpe dulce și alunecos...
poezie de Cipriana Tanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cercuri tangente
Un om necăjit, prin ploaie,
Cu o pâine subsuoară,
Învinge drumul, ce se răzmoaie,
Și, destinul își măsoară.
Drumul e drept,
Dar alunecos, greoi,
Un segment
Al anotimpului
Cu ploi.
El merge tăcut, fără să vadă,
Că eu îl privesc de la geamuri,
Îl susțin să nu cadă
Și, după zodie suntem neamuri.
poezie de Maria Tonu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ce vor fluturii?
"Fluturii? Esențe pure"
Cuvinte, cuvinte
Ia aminte
Fluturii să mă alinte
Prin ploi și soare, inainte!
"Către?"
Privind în sus nu poate fi spus
Privind în jos înca un pas alunecos
Spre al capat vieții intunecos.
poezie de Bachin Deian (18 iulie 2014)
Adăugat de Bachin Deian
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
Arde durerea pe os
Ca un ram prea uscat
Frânt dureros,
Pentru care păcat? Cercuri tangente
Un om necăjit, prin ploaie,
Cu o pâine subsuoară,
Învinge drumul, ce se răzmoaie,
Și, destinul își măsoară.
Drumul e drept,
Dar alunecos, greoi,
Un segment
Al anotimpului
Cu ploi.
El merge tăcut, fără să vadă,
Că eu îl privesc de la geamuri,
Îl susțin să nu cadă
Și, după zodie suntem neamuri.
poezie de Maria Tonu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ca o furtună ușoară
Dragostea e ca un gol
în care se întorc apele
și ploile suspendate în nori
Lasă-ți sufletul să calc peste el să te doară
apoi voi veni să te vindec
cu ploile mele curate
ca cerceii sunând în urechi
Simt îmbrățișarea ta de departe
dorința ta aspră și vie
Așteaptă răsăritul de lună
să crească în trupul tău lumina
Abia atunci
să mă chemi alunecos ca o trestie
tăcut și singur
Să mă rotesc în jurul tău
ca o furtună ușoară
ca o floare ce se deschide încet.
poezie de Ioana Trica din Noaptea șarpelui / Nata e gjarperit (2013)
Adăugat de Ioana Trica
Comentează! | Votează! | Copiază!
Hai să ne iubim
și-n seara asta mai mult
decât o facem în fiecare
noapte de dezmăț
ne vom citi sonete
dintr-un volum de piese
de piese de schimb pentru la
da
ta veche unde ne-am iubit
până ne-a prins taică-tu
și
m-a obligat să te duc la altar
să ne iubim legal să păcătuim
să alegem un sonet la întâmplare
alunecos ca un pește dat cu alifie
citește tu sonetul - sunt poetul
tău favorit - din câte am re
ținut sub perna ta volumul
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Inhibare
Trăim aceste vremuri noi, ciudate,
În care toate sunt cu susu-n jos,
Suntem pe un teren alunecos
Ce poate să ne dea oricând pe spate.
Nu poți să tragi nicicum vreun folos
Din inițiativele private,
Cât timp ți-s acțiunile curate,
Cât nu ești un escroc, un mincinos.
Voi sta, după serviciu, doar pitit
Și inactiv, la mine în odaie,
Având salariul, singurul venit,
Că altfel s-ar putea s-o fac de oaie,
Să afle procurorii că-s cinstit
Și-atunci mă bagă, sigur, la pârnaie!
sonet de Petru Ioan Gârda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
Oare de ce simt cum fiecare bătaie a inimii tale..
curge prin mine..
impletindu. și freamătul
cald, alunecos..
in sângele meu..
Si parca răsuflarea. ti,
e prelungirea răsuflărilor mele....
Iar atingerea gândurilor tale,
văpaie în mine naste..
Oare de ce când tu plângi
lacrimile curg pe obrajii mei,
iar când te simt zambind
ochii mei sclipesc și am zâmbetul larg
și senin...
Oare din senin?
oare așa se leagă ombilical sufletele?
poezie de Mariana Daniela Bidascu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >