Poezii despre alunecos, pagina 2
Sonet la întâmplare
Dintr-un volum de versuri, doar sonete
Citesc în noaptea asta. Cât să-mi treacă
Tristețea mult și oful... doar oleacă...
Apoi întorc oglinda din perete.
Alunecos, ca firul de mătase,
Din cupa vieții-mi picură amarul
Sperând zadarnic să-mi arate zarul
În loc de "unu-unu","șase-șase".
De mult aștept din ceruri o minune
Trifoi cu patru foi să îmi răsară
Dar soarta, văd, se ține doar de glume...
Îmi dă doar ierni în loc de primăvară
Și mă trimite rătăcit prin lume.
Apoi mi-aruncă-n silă zarul iară...
sonet de Mihail Mataringa (5 martie 2013)
Adăugat de Mihail Mataringa
Comentează! | Votează! | Copiază!
Optez deci pentru munte
Câmpiile mă cheamă,
Să le răspund gândesc,
Ele îmi dau o casă
Fără s-o cuceresc.
Dar muntele cel falnic
Nicicum nu-i mai prejos,
Mă-ndeamnă să urc drumul
Abrupt, alunecos.
Ori munte, ori câmpie,
E greu, nu pot să neg,
Deci stau să judec bine,
Căci soarta mi-o aleg.
Dar muntele îmi place
Urcușul îmi dă ghes,
Pentru că doar prin trudă
Pot sta mai sus de șes.
Optez deci pentru munte
Să mă opresc nu pot
Optez deci pentru munte,
Să urc sus, sus de tot.
[...] Citește tot
poezie de Howard Simon, traducere de Octavian Cocoș
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Țurțure
Atârnă parcă dinspre cer cristal topit
Cu-ncolăciri de lupe translucide
De-un gri sticlos catifelat la pipăit,
Alunecos cu ascuțișul bont, din tablele livide.
Se-adună larg din lacrimi de îngheț
Ce se preling pe altele statui
În pisc cu plecăciune la pământ, semeț
Franjurând aer plin de nuanțe albăstrui.
Cu gustul pur de apă de izvor
Se picură de-i cald la zero grade,
Sau se prăvale-n scrâșnetul de "mor"
Cum cupe cu șampanie-n parade.
Cât de gingașă-i creatura siropoasă
Sclipind în noaptea lunii diamant
Cu șlefuiri volupte de-amoroasă...
Un țurțure, c-un scurt de viață, epatant.
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (28 ianuarie 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Înăuntru
nu-mi place ce-ați făcut din mine
m-ați cioplit, m-ați tăiat, m-ați ars
cu educație, cu morală, cu regulamente
ierarhii, diplome, carte de muncă
șarpe și vulpe alunecos fără drum
familie, școală, societate, țară
națiune, omenire, planetă
minciuni cărate de apa din closet
stă în mine pitit într-un colț un copil
frânt, plâns, speriat, fugărit, alungat
diamantul șansei mele din mocirlă
să uit, să mă întorc, să mă găsesc
navighez pe lacrima inocentului
spre drumul drumurilor, calea căilor,
facerea mea și facerea lumii
poezie de Nucu Morar
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Grăbindu-mă
Grăbindu-mă adânc
Să te patrund,
Pe iarba crudă
Ca o sărbătoare,
Iubito, am pierdut
Și nu confund,
Ceva alunecos și dur,
Ca o-ntâmplare.
L-am căutat
Acoperit cu tine,
Cu mâinile-n contur
Pe trup de foc.
Pe tălpile de rouă
Încă pline,
Pe sânii tari
De patimi și noroc.
Speram pe buze
Să-l găsesc în noapte
[...] Citește tot
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Grăbindu-mă
Grăbindu-mă adânc
Să te pătrund,
Pe iarba crudă
Ca o sărbătoare,
Iubito, am pierdut
Și nu confund,
Ceva alunecos și dur,
Ca o-ntâmplare.
L-am căutat
Acoperit cu tine,
Cu mâinile-n contur,
Pe trup de foc.
Pe tălpile de rouă
Încă pline,
Pe sânii tari
De patimi și noroc.
Speram pe buze
Să-l găsesc în noapte
[...] Citește tot
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Carmen
Gitana Carmen: ten de smoală,
Păr abundent de abanos,
Sprâncene ce te bagă-n boală,
Trup slab, mignon, alunecos.
Femeile spun că-i urâtă,
Bărbații o-ndrăgesc, nebuni;
Chiar și-arhiepiscopul cântă
Visând, vrăjit, genunchii-i bruni.
Mândra-i podoabă capilară
Și-o poartă strânsă într-un coc
Ce, desfăcut, o înfășoară
În noaptea-i până la mijloc.
Peste paloare izbucnește
Gura-i cu râs învingător -
O floare care se hrănește
Cu sânge-mpurpurat de dor.
[...] Citește tot
poezie celebră de Theophile Gautier
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba franceză. Dacă îl găsești, îl poți adăuga la Fr.Citatepedia.net. Dacă există deja, ne poți semnala pagina, ca să creăm legătura.
Cartea "Capitanul Fracasse Vol. 1" de Theophile Gautier este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar Iarna
Totu-n jur a amorțit,
Satul parcă-i adormit,
Iar omătul, negreșit,
Casele-a acoperit.
Fulgii mari plutesc prin aer,
Se încaieră-ntr-un caier,
Baba-Iarna mereu cerne,
Peste câmpuri, fulgi, alene...
Săniuțele, acuși,
Se zăresc pe derdeluș
Iar pe străzi și-n sus și-n jos,
Drumul e alunecos.
Prunci fac larmă, țipă, râd,
Se împing și se ascund,
Cad și iarăși se ridică
Și mai tare parcă țipă...
[...] Citește tot
poezie pentru copii de Maria Nina Mihăiță din Lumea copilăriei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mă scurg prin propria-mi clepsidră...
Mă scurg prin propria-mi clepsidră
Și sunt total neputincios,
E clar că soarta este-o hidră,
Iar timpul prea alunecos.
Mă scurg prin propria-mi clepsidră
Și nu știu când va fi întoarsă,
Un gând adesea mă frământă,
Că nu primim a doua șansă.
Mă scurg prin propria-mi clepsidră,
Crezând că nu-i decât un vis,
Dar e realitate pură,
Pământul nefiind paradis.
Mă scurg prin propria-mi clepsidră,
Particulă, iubire, vers,
Doar gândul pur o să-mi rămână,
Pe undeva, prin Univers.
[...] Citește tot
poezie de Lucian Santa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Eu cânt
De câte ori te caut cu ochii nevăzătorului
te găsesc fierbinte sub pleduri
ca un pește prins,
alunecos în minciog,
care se frământă un timp
și așteaptă mărinimos.
Nu știu nimic mai frumos
ca un trup întins cu umeri de zăpadă
pe care-i sărută malurile somnului
și pleoapele cad peste anotimpuri de mângâiere.
Pare că văd pur și simplu o pasăre-n cuib
înnoptând în ascunzișul frunzelor vibrate de vânt,
tu cuprinzi în brațe aerul cald,
lași genunchii moi
[...] Citește tot
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu (18 ianuarie 2012)
Adăugat de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Comentează! | Votează! | Copiază!