Poezii despre accept
Rezultate pentru accept în creații poetice, în ordinea relevanței și a calității:
Refuz și acceptare
Tu ți-ai refuzat chiar și cele mai simple necesități;
De aceea
Crezi că ești puternic.
S-ar putea să ai dreptate.
Cine știe?
El nu refuză nimic din ce-i iese în cale.
Îți spun:
Are dreptate.
Dumnezeu este mai mult decât mulțumit de el.
Eu refuz ceea ce Dumnezeu vrea ca eu să refuz.
Eu accept ceea ce Dumnezeu vrea ca eu să accept.
De ce?
Pentru că lumina-acceptare a mea
Și puterea-refuz a mea
Contribuie la transcenderea de sine
Constantă a lui Dumnezeu
În mine.
poezie clasică de Sri Chinmoy
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lumea pe o bârnă
Priviți cum merge lumea pe o bârnă
Între doi poli: abis și absolut
Și bravând, ea nu s-a mai temut
În care parte soarta îi atârnă;
În orice bătălie ai un scut
Dansează în echilibru bruna cârnă
Că-i iese sau nu-i iese totul zbârnă,
Aplauzele coșul i-au umplut
Accept sau nu accept să o urmez,
Cine ar putea din cale s-o întoarcă
Îndemnul unui demon sau o parcă
Ori poate săritorul la trapez?
A fi sau a nu fi, a zis Hamlet
Lovind prin draperie cu un stilet.
poezie de Ion Untaru
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cugetare
Din suferință, omul învață.
Din desfrâu, iese paiață.
Accept credința. Ea mă înalță.
poezie de Dumitru Delcă (aprilie 2017)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lupt azi pt mine, să-mi ușurez chinul
Iar dacă nu pot, îmi accept destinul,
Sunt cu gânduri bune, și eu cred mereu
Când nu am pe nimeni... vine DUMNEZEU
catren de Constantin Chelaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
Să iubesc înseamnă să accept, să lupt,
să ofer, să găsesc un sens în toate.
Să recunosc că alternativa e o minciună,
să înțeleg că nu e sinonim cu a merita.
Că lacrimile de durere aduc înțelepciune.
Să iubesc înseamnă... să uit de mine.
poezie de Florin Mihalcea
Adăugat de Florin Mihalcea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Acceptare...
Din prea multă durere, cântă agonia...
Unei povești de viață, de cruce grea, apus,
Este un destin, precum si pribegia
Lozului astral cel prea mult ascuns...
Nu recunosc culoarea ce dă bucurie...
Nici stele de pe cer, nu văd a străluci,
Caut în zadar, demult o alifie...
Să ung sufletul, a se împlini...
Nu-mi spune tu străine, ce-mi face rău sau bine!
Nu vei ști vreodată nemărginirea mea...
Nu sunt tipar banal, cu limite ruine,
Sunt calapod atipic, într-un trup de EA...
Colindă o văpaie a dragostei trădate!
O inima ce plânge... mai speră a iubi...
Colțuri și fragmente urmelor uitate,
Trăiesc întru mine... a exista, a fi!
[...] Citește tot
poezie de Adina-Cristinela Ghinescu din Șoptit de Dumnezeu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
A fost scris un comentariu până acum.
Șapte inele
Două lucruri, domnișoară,
Nu accept, așa să știi:
O femeie crăcănată
Și-un bărbat cu ochi sașii.
Două lucruri, domnișoară,
Cer cu inima la gât,
Unul: un pic de iubire,
Doi: un pic mai mult de-atât!
poezie de Langston Hughes din Ce e mai bun din ce e simplu, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cartea "The Dream Keeper: And Other Poems Paperback" de Langston Hughes este disponibilă pentru comandă online la 49.99 lei.
Hai, spune-mi tu
Înc-o zi lungă fără tine...
Și nu mi-e bine!
Am visat că te pierd de tot
Și nu mai pot!
Între plecări rapide de artist
Nu mai rezist!
Nu știu ce-aștept și totuși stau,
Dar nu mai vreau!
Mă torturezi, nu crezi și nu e drept,
Nu mai accept!
Ce fac, dacă te chem și-mi tot spui nu?
Hai, spune-mi tu!
poezie de Leliana Rădulescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Discurs
nu pot să accept discursul tău
cuvintele tale mă strâng
îmi alungă liniștea
le simt cum ard respirația
năruie cerul
pretutindeni
orizontul îl văd pângărit
cu flăcări
ochii îmi sunt acoperiți
cu diagrame
alcătuite din imagini
false
ce-mi tulbură zborul,
fă-ți scară din cuvinte
să ajungi până la cer
te aștept să redevii om!
poezie de Ovidiu Cristian Dinică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Gleznele
sunt cele care îmi trec
pe sub nasul păinjenilor
în casa
de la țară accept printre boabe
de struguri să fiu mușcat în direct și feroce (?!) de
insectele mai bătrâne decât
vârsta
pământului pe care îl port ca răsad
sub unghiile bine crescute în anii ce au
rămas
de trăit până la pensia aia
anticipată
poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >