accept

Accept

Un ultim drum
Când te mai am in gand
Şi te pastrez
În ceas de seara
O ultima speranta
Ca poate vei veni
Cu ochii visatori
Si tristi
Ducand o grea povara
Aceea de a-mi spune
Cu glasul tremurat
-Eu uit....
Şi vreau sa cred
Ca te-am uitat
-Accept
Tu nu esti ultimul proscris
Multe povesti în timp
S-au scris.

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oarbă o simt

de multă
vreme
nu mai dialoghez
cu
singurătatea
o accept

nu e mare deosebire
între o soră tăcută
sau agresivă
şi ea

cuminte

se aşează
la braţul meu
oarbă o simt
şi pe ea
când
între noi

[...] Citeşte tot

poezie de Anne Marie Bejliu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am căzut în gol

Am căzut în gol în necunoscut
Ţi-am dat inima şi tot ce-am avut
Şi acum accept ce-mi oferă viaţa
În necunoscut am plecat ca hoaţa.

Nu mă uit în urmă, asta am ales
Nu am remuşcări, e de înţeles
Şi privesc în sus, către Dumnezeu
Ştiu că este bun drumu-acesta al meu.

Şi merg înainte, vreau să uit ce-a fost,
Fiorul acesta să capete-un rost
Şi să iau iubirea de la început
Şi a mea tristeţe s-o las în trecut.

poezie de Steve Escalera, traducere de Octavian Cocoş
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

"Testul de inteligenţă"

Şi la parada modei este
Ferit de orice influenţă
Un test aflat în permanenţă
Aceasta nu e o poveste
Căci divele deşi "modeste"
Participă cu consecvenţă
La proba de inteligenţă
Pe lângă multe alte teste;
Şi-un clasament printr-o misivă
-Primind şi un accept străin-
Fu: locul doi, un bust de divă
De silicoane faine plin,
Iar locu-ntâi, în recidivă,
Picioarele de manechin.

sonet epigramatic de Dan Căpruciu din Sonatele sonete. Sonete epigramatice, epigrame, Puţin sonate (2011)
Această poezie face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonetul 42

Că ea este a ta, chiar nu contează,
Cu toate c-am iubit-o mult de tot,
Ci că tu eşti al ei mă întristează
Şi c-am pierdut în dragoste, socot.
Dar eu vă iert iubirea mişelească
Tu o iubeşti că o iubesc şi eu
Şi ea de drag vrea să mă prigonească,
Cu-al meu amic să o accept mereu.
Dacă te pierd, iubita mea profită
Dacă o pierd pe ea, voi vă găsiţi,
Şi pe-amândoi vă pierd într-o clipită
Că voi de dragul meu mă răstigniţi.

Dar eu şi cu iubitul fiind una
Mă amăgesc că ea mă vrea întruna.

poezie celebră de William Shakespeare, traducere de Octavian Cocoş
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Alegere

Îmi stai ascunsă în cuvinte,
Sperând că poate nu te ştiu,
Cu gânduri care nu-s cuminte,
Ca să greşesc pe mai târziu.

Eu te accept, te iert şi poate,
Am să te-ajut să te îndrepţi,
Şi-n nedreptate e dreptate,
Tu trebuie doar s-o accepţi.

Încerci să mângâi sentimente,
Poate-am să cad în plasa ta,
Pierzându-mi mintea în momente,
Pe care le voi regreta.

Dar eu te ştiu, zâmbesc spre tine,
Cu ochii mei te văd cum eşti,
Poţi fi mai mult, poţi fi mai bine,
Alege altfel să trăieşti.

poezie de Adi Conţu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce să refuz

Ce să refuz şi ce să mai accept?
Toate cuvintele miros a moarte
bat clopotele-amurgului în piept -
mirosul lor, copile, ne desparte!

Încep o floare şi-o termin în zori
mi-e îngerul bolnav şi mă refuză
dă-mi, Doamne, plânsul unei mari candori
şi dă-mi ninsoarea pruncilor pe buză!

Dar nu mai sunt cuvinte ca să spui;
o spadă se sfărâmă între oase -
mi-e îngerul bolnav şi boala lui
în cerul tot a moartea mea miroase...

poezie de Gheorghe Istrate
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Obsesii

Fulgi de zăpadă nici n-ating pământul,
De parcă pleacă ghiocei-n sus,
Cuvintele au strâns întreg avutul
La pieptul lor, precum am presupus.

Pe cerul sumbru se petrec egrete
Ca nişte vise albe în contur,
Obsesii ale unor siluete
Când se topesc în ceţuri prematur.

Singurătate, ora mea finală,
Amestecă în ceaiul amărui,
Căci nu-ţi voi face altă cheltuială,
Accept finalul pe care-l propui.

poezie de Mioara Anastasiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mâine

îmi era frig şi era toamnă
timpul ardea neîntrerupt sau poate neîncetat
cine azi mai ştie, cine
trece o clipă, trece un veac
stau sau zac
într-o veghe prea plină a prezentului
uitat în ungherul creaţiei
stelele s-au răzleţit într-o evadare aleatorie către alte galaxii
presupun
uneori accept
apoi neg cu vehemenţă totul
mâine
astăzi tac
dincolo de adevăr

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Negrul ochilor

Aruncă o privire-n oglindă
scufundă-te-n negrul ochilor
simte fiorul adevăratei iubiri
toate podurile ce te-au dus în acel loc
au fost luate de ape

Îmi accept tristeţea
întrucât tot ceea ce contează e atât de departe
nu mai există mâine
fără punct de cotitură sau capăt de cerc

Sunt valul tăcut
ce-ţi spală durerea
îmi întâmpin soarta cu mâinile legate
încă mai cred în noi, femeie
în ciuda vinii
de a dormi...

poezie de Lucian Domşa din Black metal
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!