Platon

Diogene şi Platon

Eu, câinele - ţi-am adus ţie Platon un cocoş viu
jumulit de pene - ca să vezi cum arăţi
despuiat de orgoliu: biped, viu, fără penaj.

poezie de Wit Jaworski din Lirică poloneză (1996), traducere de Valeriu Butulescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ideea

Ideea lui Platon trăieşte,
Şi Platon nu-i deloc învechit.
Ideea, lumea urneşte,
Fără idee totu-i împietrit,

Ce-am fi fost noi, oamenii, fără idei?
Am fi rămas nişte bieţi hominizi,
Rătăcind prin tenebre, noapte şi zi,
Fără speranţă şi fără temei.

Ideea făureşte prezentul,
Şi aprinde-o lumină în viitor,
Ea ne separă de trecutul,
Primitiv, fără zor.

Ideea transformă deşertul
Într-un sol roditor,
Şi poate să aducă pământul,
Mult mai aproape de cer.

[...] Citeşte tot

poezie de Gheorghe Alionte (30 ianuarie 2021)
Adăugat de Gheorghe Alionte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aştept pe căi ce se-alungesc mereu
Prin văi necitite-n geografie,
Pe mama blândă, şi bun tatăl meu
Şi nu cunosc adresa a le scrie.

catren de Stelian Platon din Dincolo de Atlantic, Recviem pentru părinţi (21 iunie 2011)
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi-apoi

În şcoală toţi credeam, la fel,
Că va-ajunge savant de soi;
Trăind din cărţi, credea şi el
Şi-a buchisit treizeci de ani –
"Şi-apoi?" zis-a Platon. "Şi-apoi?"

poezie clasică de William Butler Yeats, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Atlanţi sub cuvinte

Când în Timaios
Platon vorbea despre Atlantida
nu mi-am imaginat că s-a scufundat
într-o poezie
un continent de poezie inundat
şi secat..

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fiica lui Atlas

Unde să se ivească
visul lui Platon,
pe acest atlas fără Atlantida?

Din ce noapte a memoriei
sau din ce sânge, din ce secol?

Istoria este-adâncită-n somn
pe-acest pământ plin de gunoaie,
orbit de demenţă şi de-arhetipuri.

Ce a mai rămas din ea
pluteşte deasupra, traversând mările,
căutându-şi un chip.

poezie de Salgado Maranhăo, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Changes

Azi noapte vaca mi-a făcut trei ouă
Albe de nici nu crezi c-ar fi de vacă
Are-acum trei ugere a patru ţâţe
Şi se apără de muşte cu o coadă nouă

Mi-a spus cum s-o prezint în Europa
A se-ntâlni c-o firmă americană
Spre-a-i mulţumi că-i astăzi recordmenă
Şi reprezintă rasa Roşia-Montană

poezie satirică de Stelian Platon (22 octombrie 2013)
Adăugat de Stelian Platon
Comentează! | Votează! | Copiază!

Debarcare

Cobor de pe soclul propriei-mi statui
unde mă cocoţaseră rudele marinarilor
căzuţi la datorie (adică morţi de beţi,
aruncaţi peste copastie de un Bacchus cinic)
ating macadamul, îl simt sub tălpi ca nisipul
pe lângă răceala blocului de marmură.
Acropole mă-nfioară din nou şi briza adie,
Şi mă gândesc la Parmenide şi la Platon...
O navă ridică ancora. Pe chei, un mogâldan
Mă-ntreabă: – Te ocupi tot cu trafic de blugi?

parodie de Constantin Ardeleanu, după Simona Grazia-Dima
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noapte macabră

O fată tânără macabră din fire
Se plimbă uneori, noaptea-n cimitire.
E preferabil să te plimbi la un capăt de gând,
Sub un miros de ceară sfântă ca un bălsământ.
Simţi-ntr-o noapte că inima-i se strânge,
Când o voce-i spuse: sunt vampir, sug sânge!
Dar fata nu-i răspunse şi îşi văzu de treabă
Deşi-n sinea ei uimită, sincer se întreabă:
Ce-o vrea acum şi ăsta, să-ncep să îl aplaud?
Eu sug, şi chiar frenetic, dar totuşi nu mă laud.

poezie satirică de Stelian Platon (15 septembrie 2013)
Adăugat de Stelian Platon
Comentează! | Votează! | Copiază!

Le port în vioară

Sunt toate-n vioara mea dogită:
Şi cântul şi chiar moartea pripită.
Arome plouă din frunzele de dud,
Se-ascund în vioară şi totuşi n-aud.

Stele se-ncheagă în vin acrişor,
Amurgu-i greu ca un cântec de dor.
Tinereţea credeam că-i sac fără fund,
Amintirea-i bătrână-n care m-ascund

Sub vălul anilor trecuţi m-alint,
Vioara sună-n nuanţă de-argint.
De stinse iluzii aţoase mă tund,
Să pot în căsuţă de melc să m-ascund.

poezie de Stelian Platon (12 mai 2014)
Adăugat de Stelian Platon
Comentează! | Votează! | Copiază!