Poezii despre agonie si extaz
Rezultate pentru +agonie +si +extaz în creații poetice, în ordinea relevanței și a calității:
Viața, o frumoasă poezie
Viața e ca un val de mare
Care se izbește de un mal stâncos.
Ea este o rază de soare
Care luminează un chip frumos!
Viața e extaz și agonie
Care continue la infinit.
E o frumoasă poezie,
Scrisă pe o lamă de cuțit!
Viața e un spectacol,
Unde joacă un singur actor.
E și o bună carte....
Citită de un simplul muritor!
poezie de Vladimir Potlog (9 august 2018)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Veșnica problemă, pâinea
Aroma pâinii circulă prin târg
Între sărăcii și disperare
Gulerele albe depun sârg
În ceremonii de consacrare
Și de la sămânță la recoltă
Totul parcă s-a mișcat din locuri
Bântuie cu izuri de revoltă
Nave fără mărfuri, între docuri;
Crește prețul la legume, praz
Ce-ai să faci cu-atâta penurie
Între agonie și extaz,
La ora mesei în bucătărie?
poezie de Ion Untaru din Condorul (2001)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Masca
Realitatea visului tău
E o mască întoarsă pe dos,
Negru pe alb, negru pe alb
Iubire peste durere, iubire peste durere.
Îți strig:
Hai, chiamă-mă înspre sinele tău.
Visul realității mele
E dosul întors al măștii,
E dosul dosului.
Alb pe negru, alb pe negru.
Durere peste iubire, durere peste iubire.
Îmi strigi:
Hai, chiamă-mă înspre sinele tău.
Înspre sinea sinelui
Acolo unde
Totul devine
Negru în alb când ne este luat;
Sau alb în negru când ne este dat;
Iubire în durere când ne este dat;
Sau durere în iubire când ne este luat.
[...] Citește tot
poezie de Marieta Măglaș din Poeme
Adăugat de Marieta Măglaș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ce-i viața, eu i-am întrebat
Pe omul simplu, pe-nvățat?!
E zâmbet, râs, dureri, necaz,
E agonie și extaz...
catren de Mihaela Banu (11 decembrie 2020)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Istorie
Nu m-ai iubit; ești un Don Juan interesat de glorie;
Am suferit, dar mi-a trecut; te-anunț că ești "istorie"
Din răni adânci ce mi-ai făcut, mi-au curs lacrimi de sânge
Și ai privit indiferent cum sufletul îmi plânge!
Ce ți-ai dorit, încă nu știu; dar nu m-ai vrut pe mine,
Deși credeam că pot orice, să-ți fie ție bine
M-ai învățat gustul amar, gustul dat de acel macaz,
Ce-mi schimba mereu iubirea din agonie în extaz!
poezie de Leliana Rădulescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Delir hibernal
ce cauți tu în viața mea
tristețe urâtă și neagră ca moartea?
cine te pune să-mi rănești liniștea
să tropotesti febril pe dușumea?
tristețe nebună mă duci la delir
mă frâng între extaz și agonie
pulbere de gânduri în noapte răsfir
cu sufletul vrăjit de simfonie.
bătrânețe grea în lacrimi te scurgi
în fragile slove găsești alinare
să nu mă-ndepartezi de demiurgi
aud în beznă a cerului chemare.
trec prin mine îmblânziții murgi
cu coame vrăjite aleargă spre soare.
poezie de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Inima
Inima...
aceleași bătăi ce-mi ticăie viața,
pompează prin vene
deznădejdi și speranțe,
râset și plâns,
fuior de iubire ce-mi toarce fiecare celulă
mulțumind clipelor
pentru mătasa trăirilor divine,
sau.... aisberg de gheață
ce taie prin mine
prin crunte bătăi fară de ritm
când iubirea se pierde în ceață.
Bătăi sufocante sau pline de dor,
ticăit ce pierde din ritm,
agonie la maxim
sau extaz împlinit,
ma face să mă-nalț sau să mor cumplit
cu aceleași unice bătăi...
inima!!!
poezie de Georgeta Șuta
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Marea este ca un mascul îndrăgostit
nebună și totuși calmă
își iubește țărmul ca și cum s-ar termina
apoi îmbrățișează până la plutire oamenii
și chiar până la moarte uneori
își dansează toate partenerele
pe muzica cerului
ca și cum le-ar urca pe mese
și le sărută mai bine decât vântul
le poartă între agonie și extaz
când pe un pisc de val
când pe cine știe care constelație ultimativă
apoi le duce-n lună și le urcă-n soare
le promite scoici absolute
și delfini jucăuși
chiar și afrodita s-a născut așa
din spumele sale
și generoasa deschiderea a uscatului
poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Veac paradoxal
perfidii au invadat spațiul ortodox
lumea s-a viclenit într-o mare măsură
între extaz și agonie trăiesc un paradox
suflete se înrăiesc atinse de ură
mi-ar trebui iar o credință de inox
să nu se ruginească pe drumuri de zgură
perfidii au invadat spațiul ortodox
lumea s-a viclenit într-o mare măsură
primesc lovituri ca într-un ring de box
boala și bătrânețea din fericire fură
aleargă prin mine o umbră de "fox"
frica de hoție crește în anvergură
perfidii au invadat spațiul ortodox
lumea s-a viclenit într-o mare măsură
rondel de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Extaz și agonie
picură dragostea din cerul albastru
ca ploaia fericirii semn de seninătate
cu visul meu de dor cuprind un astru
care nu mă trădează nici nu are păcate.
e târziu în noapte iar am insomnie
trec prin mine sentimentele bizare
trăiesc momente de extaz și agonie
slove de suflet își iau zborul în zare.
născută din cenușe ca pasărea rară
speranța sapă-n mine pănă la temelie
ține moartea departe în cuget este vară
mă învălui cu mireasma de camelie.
o minune în noapte vreau să apară
din condei curg lacrimi de melancolie.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >