Poezii despre agonie si extaz, pagina 2
Extaz portocaliu
bătrânețea mi-a adus suferință și chin
dar oaza de liniște mi-a fost inoculată
noaptea înstelată e ca un baldachin
peste nesomnul meu de floare exaltată.
dincolo de agonie un extaz portocaliu
se pogoare printre gânduri în rărunchi
printre zeci de probleme am rămas candriu
seva romantismului se ridică pe trunchi.
sunt soră cu cireșii cu florile de Mai
în freamătul frunzelor triluri răsună
mă leagănă vântul pe un colț de rai
sufletul meu boem mii de slove adună.
respir miresmele de trandafiri corai
vara splendorilor nu vreau să apună.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Între agonie și extaz
mi-am petrecut destinul în agonie și extaz
mi-au sfredelit carnea ca pe o scoarță
lacrimi mi-au săpat șanțuri pe obraz
îmi vine cu timpul să mă iau la harță.
viață trăită intens cu rugi și acatiste
cu lumânări ce-au ars târziu în noapte
am simțit aproape lumile prea triste
cu care -am împărțit gânduri răscoapte.
acum e vară dar parcă se grăbește
să aurească bucuriile-n câmpii
vreau să aud și vântul că-mi vorbește
că stelele-mi zâmbesc fără de utopii.
mă răspândesc în lume prin cărțile mele
beată de rouă dulce sorbită din zorele.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dualitate
sunt și înger și demon ambii deopotrivă
unul mă ridică altul mă coboară
când în valuri tulburi înot în derivă
când pe Golgota urc pe-o cale ușoară.
de la agonie la extaz trec des
când mă trezesc din coșmar cu țipete pe buze
sau când cu ciocolată buzunare îndes
cu dulci bucurii să ademenesc muze.
și raiul și iadul sunt aici pe pământ
trec dintr-unul într-altul cu patimă rară
diferența-i făcută de faptă și cuvânt
umbre și lumini oricum mă înconjoară.
înger sau demon, m-așteaptă un mormânt
cu versuri sculptate pe piatra funerară.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ochi în pleoapă
mă voi întreba mereu
ce din toamna arămie
ne așază ochi în pleoapă
și soare în păpădie?
nu știu, nu știi cum și cine
ne așterne pe obraz,
sufletele împerecheate-n
agonie și extaz.
alergând prin frunze arse
ploaia-i zbor de picuri mii
dragul meu deschide gura
să redevenim copii!
să foșnim frunzele moarte,
să umblăm după furnici
si să ne mirăm că ploaia
are mâinile-așa mici
[...] Citește tot
poezie de Daniela Sorina Ciurariu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Reverie
moto: Crește prețul la legume, praz
Ce să faci cu-atâta penurie
Între agonie și extaz,
La ora mesei, în bucătărie?
----------
Adâncă pace, dulce miez
De care rar avurăm parte
E toată viața doar o carte
Deschisă printr-un fa diez
Și se va lumina de ziuă
În jumătăți de oră două
Lumea e un fel de zoo,
Cum spunea și Cassius Dio
Înainte înseamnă înapoi
De mai multe ori și, după
Ce descoperi că ocupă
Locul unu, locul doi
[...] Citește tot
poezie de Ion Untaru din Locuiesc într-o lacrimă suspendată (2005)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Încă se mai poate
Sunt în extaz și agonie
și văd că există dragoste în lume,
dar există și un dor nebun
despre care vreau să scriu acum.
Nu vreau să fie nici o lacrimă amară,
că vreau iubirea-n suflet să apară,
să ne poarte pe aripi nevăzute,
pe culmi de munte ce sunt plăcute,
să nu avem ochii-nlăcrimați,
de gelozii, despărțiri și să nu fie oamenii supărați,
că așa nu poți merge mai departe
și trebuie să fii convis că încă se mai poate.
Trebuie să ai din nou putere,
să treci prin timpul infinit și prin durere,
s-ajungem la tărâmul fermecat,
unde tot cei rău poate fi sfărmat
și-n ochii tăi mii de stele s-adunau
sub clar de lună vorbe dulci ei își spuneau.
poezie de Eugenia Calancea (26 februarie 2019)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Linia din palmă
la vita e bella, e un film remarcabil, o poveste de viață
dar viața este chintesența haosului, stăpâna aleatoriului,
spectaculosul în chiloți de baie
de obicei poți alege între varianta soft sau hard
dar viața nu are variante.
sau dacă vrei, e o împletire a incredibilului cu banalul
între stupid și geniu nu e o simplă linie de demarcație, e un întreg areal
plin cu forme în mișcare, cu suflete drepte sau schiloade
viața e de fapt o întrepătundere de agonie și extaz
în care orice răsuflare poate să-ți dezvăluie raiul sau iadul
am căutat în cărțile de chiromanție linia fericirii
am pus palma lângă desen și am tăiat
carnea s-a înspăimântat
dar s-a închis la loc
fără să comenteze linia
apoi am aflat că destinul e scris în frunte nu în palmă
oameni buni, are cineva un desen al destinului?
poezie de Costel Macovei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Agonie sau extaz
Se vorbește tot mai des;
culmea,
de la animale, la om...
Mai mult se plânge
fără lacrimi...
Căci râs provoacă
tot ce-i simțământ ales,
de la un timp; cu lumea
nouă, ce nu mai sădește pom
că doar i-ajunge!...
Sunt păduri încă, ceva pătrimi
dintr-un uscat deșert și doar apă potroacă,
că-n rest tot e mânjit
de zoaie;
tot pământul
biet rănit, uitat neoblojit
și care nu mai vrea să-și ude ploaie!
Și-a refăcut veșmântul
să se-acopere-n hârtii;
bilete de valoare
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (6 octombrie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Femeia (dezambiguizare)
Ce e femeia? Mii de ani bărbații încercară
să deslușească doar un dram din tot ce-o înconjoară...
E un mister, o coastă doar, e din Adam venită,
e o parabolă, un dar, bărbatului sortită?!
Un lucru-i clar, din tot ce-avem este cea mai frumoasă,
E-un diamant, un giuvaer, e-a inimii mireasă,
Din tot ce vrei, ea, este-n tot, și pune în mișcare
fluvii întregi de energii, ea e tot ce ne doare!
E agonie, e extaz, e-o lume revolută
e condimentul cel de preț, e nimfa absolută,
e-n creierul de-ndrăgostit, e-n visul ce renaște,
în mii de nopți, în asfințit, în răsărit, în Paște,
în cer, în inimi, pe pământ, în aer și în ape,
e în Crăciun, în galaxii, departe și aproape.
E tot ce îți lipsește, când, departe e de tine,
e tot ce îți dorești, în gând, ce te-mplinește bine.
E viața, nașterea. E o perfectă completare,
[...] Citește tot
poezie de Petrică Conceatu din Epigon
Adăugat de Petrică Conceatu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Te-am cules
Te-am cules din flori... iubire,
Într-o seară fermecată,
Dinspre margini de uimire
Fără gard... și fără poartă.
Te-am cules din clipa rece,
Și din frunza de trifoi,
Când stau fluturii să plece
Și când sânii-ți-erau goi.
Te-am cules târziu... din vise,
Tainică și zâmbitoare,
Sau din gânduri interzise,
Calde... ca o sărutare.
Te-am cules dintr-o poveste,
Ca un prinț rătăcitor,
Dintre astrele celeste
Pitulate dup-un nor.
[...] Citește tot
poezie de Constantin Triță din Trubadur prin dragoste
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!