ion ratiu

Ninge, de Sfântul Andrei

Ninge, de Sfântul Andrei!
Încercănaţi, ochii mei
Primesc fulgii albi de zăpadă,
Ca pe-o ofrandă de zei!

Ninge şi fulgii îmi lasă,
Peste privirea-mi lucioasă,
O pânză albă, subţire
Şi moale, nespus de frumoasă...

Ninge cu fulgi mici şi deşi,
Din nouri de toamnă, aleşi,
Să-mi fie covor alb pe drumul
Ce, cu speranţă, îl ţeşi!

Ninge de Sfântul Andrei!
Te fac părtaş, dacă vrei,
La zborul luminii ce-atinge
Un anotimp ce-l închei!

poezie de Marilena Ion Cristea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Parveniţii noştri

Câte trape şi atrape
I-au făcut pe mulţi să scape
Din ţesuturile legii
Şi noi tot răbdăm ca blegii

Patrioţii de duzină
Cei născuţi în limuzină
Şi cu body-guarzii în spate
Plini de conturi camuflate

Le-a crescut burta. Şi guşa
Că se înfig precum căpuşa
Şi declamă demagogii
Elocinţa lor ca dogii
Cum îşi apărau poeţii
Fala stinsei lor Veneţii

Cum să faci şi cui să ceri
Să ne scuture de granguri
Ahtiaţii după ranguri

[...] Citeşte tot

poezie de Ion Untaru
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Întunericul şi lumina

Întunericul şi lumina
Aleargă pe tabla de şah a Universului
Să-şi alinieze pionii.
Turele stau de veghe
Ca nişte soldaţi cu sabia
Îndreptată spre tabăra adversă.
Cu nebunii nu te poţi înţelege.
Apropos! S-au înmulţit ameninţător de mult.
La Carul Mare stau înhămaţi caii.
Au dispărut tunurile,
Dar pacea se clatină
La intrarea în Zodia Balanţei.
Totul este reversibil...
Şi timpul şi viaţa...
Devenim prunci
Îngrămădindu-ne în uterul mamei
De teama morţii promise.

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sufletele celor morţi

noaptea se auzeau tropote de cai
sufletele celor morţi treceau în cohorte
şi când am ieşit din casă
m-am trezit într-un oraş străin
oraşul lui Cain

în fiecare dimineaţă plecăm la cules
seminţe, umbre, coji de cuvinte
iluzii, aluzii, confuzii
păreri, satisfacţii, cai verzi
fără să luăm aminte
cu cât culegeam mai mult
un principiu ocult
ni le ia înapoi una câte una
pentru totdeauna

poezie de Ion Untaru
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gândurile

cerul meu întins pe seară
îmbrăcat tot în argint
prin ce tainic labirint
gândurile mele zboară?

eu nu mă gândesc la moarte
las viaţa să curgă lin
de e dulce sau pelin,
că-i aproape sau departe...

stau legat cu rădăcini,
agăţat de cer, un clopot,
şi mă voi feri cât pot
să nu cad în mărăcini.

gândule, prin tine zboară
toamne reci şi amintiri,
fugi de-acele ispitiri
şi fă-mi viaţa mai uşoară.

poezie de Ion Ionescu-Bucovu (9 octombrie 2011)
Adăugat de Ion Ionescu-Bucovu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Temeri

În seara asta mă voi teme
Mai mult decât în alte seri
Suspină vântul greu. Şi geme
ca nişte care de poveri

De parc-ar fi să mi se-ntâmple
Un nu ştiu ce înfricoşat
Ca picătura care umple
Paharul meu întârziat

Şi parcă nişte paşi se-ndreaptă
Şi parcă cineva mă strigă,
Urcând tiptil treaptă cu treaptă,
Scoţând lăcata din verigă:

Aicea sunt, aici aştept
Eu nu am unde mă ascunde
Precum neliniştea din piept
Cu presimţirile-i fecunde

poezie de Ion Untaru din Condorul (2001)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

S-a înnoptat

S-a înnoptat în sufletul meu...
Ai adus cerbii furtunii
Şi i-ai lăsat slobozi
În pădurile mele virgine,
Acolo unde încolţiseră
Ierburile de sentimente
Şi unde lumina se cununase cu liniştea

Şi cu împăcarea...
Iar, ca ploaia ce cade în mine, frunzele copacilor
Plâng acum
Slobozind toamna din mine.
E toamna ce inundă sufletele celor din jur...
Nu mi-ai ascultat gândurile
Şi m-ai rănit!
De aceea soarele sângerează
Şi stelele s-au ascuns...

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trupul

Trupul este containerul mizeriilor
Ce ne stăpânesc gândurile...
Este spitalul în care
Tăcerile hibernează,
Lăsând simţul tactil la limita inferioară.
O poveste banală,
În care rândurile aleargă,
Fuzionând cu gânduri şi sentimente.
O conexiune radiografiată în 3D,
Dând naştere unor marionete
Ce îşi deversează conştiinţa în fapte
Şi A. D. N-ul în multiplii cu handicap ai tăcerilor.
Veniţi să ardem noxele sufletului
În crematoriul durerii!
Se usucă cerneala în iris
şi putem deveni orbi,
Ori imuni la dezastrul umanităţii...

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Drumul grâului

Nuntiri de grâne, pâine-n casă...
Oh, seară-albastră, seară-albastră!
Luna cosind a lumii jale...
Greieri în strai de sărbătoare...

Dulci clopote de cânt şi taină,
Surâs de-nfierbântată vară...
Atâtea muze,-atâtea stele!
Şirag de lacrimi şi mărgele...

Dulci mângâieri, jad strălucind
În luciul secerii cosind...
Sălbatice, de foc, rubine
Sub dulcele miros de pâine.

În drumul grâului, în spic,
Pe fotă, ie ori ilic,
În veri de românesc pământ,
Se nasc grânare de cuvânt.

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Povestea mea

Povestea mea e-aşa de scurtă
Şi-aşa de tristă că ades
Deşi-am trăit-o pe de-a-ntregul
Îmi pare-un ce fără-nţeles...

"Un fluturat uşor de mână
Şi-atâta tot"... Când am plecat,
Nici sărutări de despărţire,
Nici tânguiri de-nmormântat.

Nu mi-am lăsat nimic în urmă
Şi-aproape nu mi-am luat nimic
Decât scrisorile iubitei
Pecetluite-n vechiul plic.

Şi dacă-mi pare rău de-un lucru
E doar acel că nici nu ştiu
Dacă-am sfârşit la timp povestea
Ori de-am sfârşit-o prea târziu...

poezie celebră de Ion Minulescu din Nu sunt ce par a fi (1936)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!