divina

Scris fără cuvinte

Pe lacrima de suflet
O inimă s-a stins...
Este simţământul
Ca flacăra nestinsă,
Ce vine ca furtuna
Peste chipul nins
Afară dintr-un spirit
Cu dragoste încinsă.

Pe un portret din veac trecut
Sclipeşte o lumină,
Vin îngeri albi şi nevăzuţi –
Paznici de văzduh...
Se năpustesc pe trupul rece
Cu inimă divină,
Renăscând la viaţă
Pe cel murit în duh.

Sunt mult prea multe fără glas
În viaţa asta mică...

[...] Citeşte tot

poezie de Adina-Cristinela Ghinescu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să nu întrebi

Să nu întrebi... nimic,
că nu-ţi voi mai răspunde
la întrebări mai vechi,
venite de niciunde!

Să nu mă-ntrebi când plâng,
de ce nu te mai simt!
Voi plânge doar în gând,
de-oi vrea să te alint.

Tu nu ai nicio vină
că mi-ai ieşit în drum
şi m-ai crezut divină,
când eu eram... doar fum...

Să nu te-ntrebi, de oare
vreodată mi-ai greşit!
Tu mi-ai dat tămâioare,
EU nu le-am preţuit!

[...] Citeşte tot

poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Valsând iubirea

Ardeau în ruguri crinii din priviri,
Şi-n vals nocturn de graţie divină,
Mi-ai dăruit banal trei trandafiri,
Să-ţi scriu cu jar romantica terţină.

O întregire, dansândă -n focul viu,
De patimi şi iubiri febrile,
Ne-a voalat nebunul dor târziu
Într-un fermecător ecou de mari suspine.

Şi reveneam la versul, scris din crini
Şi din polenul lor înmiresmat,
Să mai valsăm amorul, refăcut în chin,
Ce doare-n focul, aruncat peste uitat.

Ardeau în vals de flori săruturile albe
Şi ne pierdeam în focul de poeme,
Ca două-nlăcrimate vise tandre,
Valsând iubirea, ce înnebunea devreme...

poezie de Lilia Manole
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Glossă de vară

În noaptea asta s-a născut un înger,
Iubita mea cu buzele de sânger.
Pe pletele de grâne revărsate
Ţi-am aşezat un colier de şoapte.
Te-am sărutat pe coapse de lumină
Şi mirt ţi-am pus, numindu-te divină.
Cu praf de stele, peste lumea ta,
Eu am pictat în vis iubirea mea.

În noaptea asta s-a născut un înger...
O vară-căprioară... Mersu-i ager,
Precum un zbor s-a scurs sub pleoapa grea...
Ca alte veri în mine-aluneca.
Alei brodate cu miresme dulci,
Zvonul de pace-n frunzele de nuci
Râu clipocind sub şoaptele pădurii,
Lacrimi-dureri în vaierul furtunii.

Iubita mea cu buzele de sânger
Tu eşti printre poeme-ntâiul înger

[...] Citeşte tot

poezie de Rodica Nicoleta Ion din Cartea glosselor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Joan: M-ai rănit. Rău de tot. De ce să mai am încredere în tine?
Dumnezeu: De ce ai avut până acum?
Joan: Uite, am avut câteva momente bune. Şi nu mă deranjează că eşti, ştii tu, "entitatea" divină. Dar nu mai vreau să te văd. Nu eşti tu de vină. Eu sunt. Nu... Pur şi simplu nu... nu sunt fata potrivită pentru tine. Eu... Eu am gustat normalitatea şi... chiar mi-a plăcut, ştii? Chiar mi-a plăcut să fiu optimistă şi... să construiesc lămpi.
Dumnezeu: Nu ţi-e dor de mine?
Joan: Nu... Pleacă, te rog.
Dumnezeu: Ţi-e dor de tine? Mie, da.

replici din filmul serial Joan din Arcadia
Adăugat de Ionita Ioana
Comentează! | Votează! | Copiază!

În taina serii

în taina serii vino mai aproape
să ne-aşezăm la dulci poveşti,
şi să privim nebuni de dor
cum cade luna în fereşti,

să-mi cânţi cu vocea ta divină
cu glasul tău fermecător
aria vieţii fără vină
şi cum e totul trecător.

să ne-ngânăm cu glasul serii
într-un decor căzut din rai,
să-ţi sorb pe veci dulceaţa mierii
doar eu, rătăcitorul crai.

să ne iubim ca doi nebuni
uitănd de lume şi de viaţă
sub ale cerului cununi
din seră până-n dimineaţă.

[...] Citeşte tot

poezie de Ion Ionescu-Bucovu (12 iunie 2011)
Adăugat de Ion Ionescu-Bucovu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Credinţa e o formă aparte sublimă a raţiunii, împletită cu spiritul, indiferent că raţiunea e a unui analfabet, sau a unui intelectual versat. Când se activează credinţa, toate resursele interioare se organizează, se mobilizează şi se restructurează, comprimându-se în ceea ce numim "scînteie divină", sau promotor motivaţional deosebit. E ca atunci când faci un sport şi îţi soliciţi corpul la comanda voinţei, mobilizând nutrienţii, muşchii şi tendoanele, să răspundă prompt la ce ai decis tu. Cu cât motivaţia e mai mare, cu atât răspunsul e mai bun. Drept urmare, credinţa se antrenează! Cu vorba bună, cu glăsuire cu tine însuţi, încurajare şi scurtă rugăciune, din când în când

Dharma K. Tchobansky în Rupte din Seu, Psihologia, sublim (2016)
Adăugat de Tchobansky
Comentează! | Votează! | Copiază!

Miluieşte-mă Tu, Doamne (Ecou la Psalmul 50 după David)

Miluieşte-mă Tu, Doamne, după marea mila Ta
Şi în rând cu păcătoşii, rogu-Te, nu m-aşeza.
Cunoscându-mi Tu păcatul şi a mea fărădelege
Cu întreaga Ta făptură gestul meu îl înţelege.

Roadele înţelepciunii scrise în străvechea Lege
Cu răbdarea Ta divină pentru mine le culege;
Miluieşte-mă Tu, Doamne, după mare mila Ta
Şi în rând cu păcătoşii, rogu-Te, nu m-aşeza.

Fă păcatele trecute ca un fir să se dezlege
Şi-n Biserica Ta Doamne veşnic mă voi reculege.
Spală-mă s-arăt ca neaua şi curat precum o stea,
Căci speranţa stă în Tine şi-n sentinţa ce-mi vei da.

Miluieşte-mă Tu, Doamne, după mare mila Ta!

rugăciune de Dumitru Ion-Borduşani din Inspiră-mă, Doamne!
Adăugat de Girel Barbu
Comentează! | Votează! | Copiază!

La margine de sat

Mă înconoară ploaia şi furtuna rece
Simt în mine dorul ce nicicând nu trece
E ascuns în suflet mă încearcă iară
În aer pluteşte parfum de primăvară.

Privesc printre stropi mari, în zare
Curg imagini din bătrâne felinare
Încerc să mă ascund de furtună
La margine de sat, în casa străbună.

Razele lunii coboară prin lanul de grâu
Visez iar la tine cum mă aperi de rău,
Prin lumina aprinsă din sufletul meu
De trei zile plouă şi udă pământul

Sub divina credinţă, cresc recolte noi
La geam se arată un zâmbet de soare
Se face dimineaţă în cântec de alint
Câmpul plin de flori se unduieşte-n vânt.

poezie de Maria Ciobotariu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Postmortem

Din intunericul gretos
Aud un sunet sumbru,
Mie rau si sunt sfios
Si nu mai am nici suflu.

Zgomotul se intensifica
Alerg pe scari inguste,
Cosmarul meu continua
Si'n fata mi'apere o cruce.

O lumanare e aprinsa
Si ceara lasa urme,
Chipu meu e pus pe'o poza
Si mama mea ma plange.

Incerc s'o ating si sa-i vorbesc
Dar ea jeleste'ncontinuare,
Lacrimi de foc pe pamant se topesc
Durerea e din ce in ce mai mare.

[...] Citeşte tot

poezie de Cornel Crâşmaru (18 noiembrie '09)
Adăugat de Cornel Crâşmaru
Comentează! | Votează! | Copiază!