minciuna are picioare scurte

Atitudine

scanez amintiri din prima tinereţe
când parcă aveam lumea la picioare
când întâlneam mereu prietenoase feţe
şi la fântâna dragostei umpleam ulcioare.

când evadam din coşmare şi spaimă
cu visul ce pornea pe drumul împlinirii
printre stele care îmi promiteau faimă
când fericită cochetam cu planul devenirii.

dar primesc acum înţelepciune-n valuri
cu bătrâneţea care strânge comori
însămânţez în câmpuri idealuri
şi gândurile toate parcă-s flori.

sunt ocrotită în braţele lui Dumnezeu
minunea mă transformă în spirit de tezeu.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rugăciune

iartă-mă, Doamne,
mă caţăr spre cer
pe picioare de lemn
sunt suflet de humă
murdar de gânduri, frică, păcate
iartă-mă Doamne,
că plâng pe braţele crucii
păşesc către El şi paşii se pierd
printre cruci frânte de suflet
azi pier în stropii de sânge
căzuţi de pe crucea fiului Tău
zac la marginea lumii
în şuvoaie de lacrimi
la cap mi-au pus bolovani
să nu mă ridic şi să sper
iartă-mă Doamne
că plâng şi iar pier, la picioarele crucii
iartă, Doamne,
fiul tău, umil şi stingher

rugăciune de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

La revedere

Când treci, ştii bine,
Prin absenţa mea, care-i făcută doar din tine,
Norii nu mai pot fi cerul meu, nici acest soare,
Al meu e doar cerul care se desface-n particule infime –
Şi minciuna atotcuprinzătoare
De-a fi această voce, această privire, aceşti centimetri-înălţime.

Elementele care m-au făcut
Din întâlnirea noastră nespus de avut
Nu mai pot fi necreate; nu există haos
A cărui cauzalitate
Să poată anula-n vreun fel, să readucă-n repaos
Ceremonialul prezenţei tale, chiar şi-atunci când eşti departe.

Tu, atunci, şi eu – împreună,
Vom pretinde că totul e-o minciună,
Diminuându-ne pentru-a crea impresia amăgitoare
Că putem exista separaţi, în vreme ce, dincolo de-artificii şi de-al lor fâs,
Un om mult, mult mai mare,
Se ascunde în această privire, în acest surâs.

[...] Citeşte tot

poezie de Norman MacCaig, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

De ai şti

De ai şti cât mi-e de greu
şi cât gol e-n jurul meu,
cât de goale-mi sunt palmele,
cum mă-ncearcă fantasmele.
De ai şti câte rugi şi chemări
şi priviri aruncate în zări
şi vorbe, aproape şoptite,
am avut în nopţile cernite.
Ai veni cu paşi de vară
călcând peste negre hotară.
Să calci în picioare chemări
clipe de vânt peste zări.
De ai şti cât mi-e de greu
şi cât gol e-n jurul meu...

poezie de Dorel Lazăr
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Minciuna

Fotografie retuşată
în alb şi negru, fără gri...
Realitate răsturnată
de soare... cu intemperii.

Negaţie prin afirmare
de calitate în eşec...
Excepţiile în tipare,
înţelepciunea în zevzec;

iubirea urii,
sexu-n solo,
castu-aventurii...
soţu-n gigolo,

chinu-n plăcere
visu-n dezastru,
pelin de miere,
prostul drept astru...

[...] Citeşte tot

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (27 octombrie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sub burniţă

Înainte de a ieşi din casă
şi de a întoarce cheia în broască,
de a-mi arunca privirea spre cutia poştală
şi a mă lăsa lătrat de câinele vecinului,
îmi apare în faţă o stradă care se pietruieşte;
la fel, de câte ori mi se spune ceva despre certitudine
văd pietruitori lovind şi potrivind din ochi
cubul acela de piatră rece şi dur, în genunchi,
sub burniţa toamnei.

Bat - şi nu întreabă nimic. Pentru ei
trecătorii înseamnă numai picioare;
au îmbătrânit şi strada nu va fi teminată niciodată –
asediaţi de guri cubice, de grămezi de nisip,
gata să le rumege identitatea.

poezie de Florin Costinescu din Secunda eternă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Taxe

Taxaţi-i pământul, taxaţi-i leafa,
Taxaţi-i patul, perna pe care-i stă ceafa.
Taxaţi-i tractorul, taxaţi-i focul de sub plită
Învăţaţi-l că taxa trebuie plătită.

Taxaţi-i vaca, taxaţi-i găinile din curte,
Taxaţi-i pantofii, cămaşa cu mâneci scurte.
Taxaţi-i cravata, taxaţi-i gunoiul menajer,
Taxaţi-i munca şi haina din cuier.

Taxaţi-i ţigările, taxaţi-l dacă suge gumă;
Bagaţi-i la magnetofon că taxa nu-i o glumă.
Taxaţi-i maşina, taxaţi-l la baracă.
Taxaţi-i drumul pe care vrea, nu vrea, îl calcă.

Taxaţi-i hrana, taxaţi-i băutura,
Taxaţi-l dacă gândeşte şi nu-îşi ţine gura.
Taxaţi-i pastilele, taxaţi-i apa de pe-acoperiş,
Taxaţi-i căsătoria şi-orice aliş-veriş.

[...] Citeşte tot

poezie de autor necunoscut/anonim, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

De ceva vreme bărbaţii

De ceva vreme bărbaţii tac niciunul nu vorbeşte
despre dragoste meteo sau parastase
trec cuminţi traversează strada
zâmbesc
de ceva vreme te vor minim o noapte
maxim o noapte şi o dimineaţă
păcatul frumuseţii se plăteşte scump
dintotdeauna
în faţa lui intelectul se ascunde ca un copil
văzând în depărtare o sperietoare
Dumnezeu a făcut bărbatul puternic
minciună
el a făcut bărbatul ca fiind cea din urmă specie
în sine este un animal tardiv
până şi muntele e mai bătrân decât el
bărbatul
de ceva vreme muşcă din femei şi înghite nemestecând
tocmai de aceea nu le ştie
cu adevărat
gustul.

poezie de Sonia Kalman
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Despartire

Se-ntunecă din nou afară:
Sfârşeşte altă zi din vară;
Şi seara-ncet soseşte iar:
O altă zi din calendar.

Dar nouri grei se scurg pe cer
Întunecând lumina slabă,
Şi parcă văd eu chipul ei
Pe nori, chiar şi pe luna albă.

Pe cerul negru-înourat,
O şansă-am vrut, tu nu mi-ai dat!
De vor pleca-acei nouri grei,
Voi revedea eu chipul ei?

Şi parcă din senin, acum
Văd stele multe, cu duium;
Văd luna, văd chiar şi planete
Sau poate ochii-mi joacă feste.

[...] Citeşte tot

poezie de Cristian Olaru
Adăugat de Miruna Dima
Comentează! | Votează! | Copiază!

Stare de spirit

Am mătreaţă în sprâncene,
Şi mi-e lene... da, ce lene!
Şi să-mi vâr haleala-n bot,
Îmi e lene... şi nu pot...

Nu mă scarpin când mă mâncă,
Stau cu capu' într-o brâncă,
Nu pot sta nici în picioare,
Mi-e o lene de mă doare...

Ochii-abia îi ţin în gene,
Lene mi-e să-mi fie lene,
Şi să-nhaţ un chilipir,
Lene mi-e şi să respire...

Am mătreaţă în sprâncene,
Şi mi-e lene... da, ce lene!
Şi să-mi vâr haleala-n bot,
Îmi e lene... rău de tot...

poezie de Eugen Ilişiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!