patrie de dumitru matcovschi

Sângele...

Pe luciul propriului tău gând,
Plutesc ideile-ţi fecunde,
Abia aştept să mă inunde,
Cu lacrimi verzi, ochii-ţi plângând,

Sublimul versu-ţi atingând
Zeci de nuanţe floribunde,
Pe luciul propriului tău gând,
O, Miss, mirajul ţi se-ascunde,

De partea lui, vai!, atrăgând,
Lăuntrul meu cu microunde,
Şi, Miss, în câteva secunde,
Sângele-ţi cântă, lin curgând,

Pe luciul propriului meu gând!

rondel de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ruga unei mame

Undeva în depărtare, într-o margine de ţară,
în căsuţa părintească, ducând o viaţă amară,
O mamă îndurerată, că-s copiii duşi în lume,
cu faţa adânc plecată, rosteşte o rugăciune.
"Aş vrea copiii, Doamne, să vină lângă mine
atunci când va fi vremea, să merg şi eu la Tine.
În lacrimi să mă scalde, s-alunge-al meu păcat,
să pot urca la Tine, cu sufletu-împăcat.
În Tine am credinţa, că ruga-mi împlineşti,
că faci pe-a mea voinţă şi-n ceruri mă primeşti."

poezie de Dumitru Delcă (februarie 2016)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pot să cer

Pot să cer vântului
să nu mai bată.
Pot să cer soarelui
să nu mai ardă.
Dar nu pot să cer
inimii să nu mai bată
şi nici rănilor din suflet,
viaţa să nu mi-o mai ardă.

poezie de Dumitru Delcă (august 2017)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu sunt un simplu călător

Spectator pe scena lumii,
Al vieţii mele, biet actor,
Eu, încă de la sânul mumii,
Am fost un simplu călător.

Nu vreau să fiu nemuritor,
M-aşi plictisi irevocabil;
Eu sunt un simplu călător
Şi am bagajul suportabil.

Bilet eu am la purtător,
Traseul meu este probabil;
Eu sunt un simplu călător
Şi garantez că sunt solvabil.

Nu cer la nimeni ajutor,
Călătoresc, chiar confortabil,
Şi când ieşi-voi din decor
Aşi vrea să am bilet valabil.

poezie de Dumitru Râpanu (2010)
Adăugat de Dumitru Râpanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Scara vieţii

Prietenia e scumpă.
Când o găseşti, n-o pierde!
Scara vieţii nu e lungă.
Sfârşitul se întrevede.

Dacă se rupe o treaptă
Pune în loc alta nouă.
De cumva cobori o treaptă,
Tu să urci, nu una, două.

Când cineva de jos priveşte
La paşii pe care-i faci,
Să nu crezi că te urăşte.
Mulţumeşte-i. Să nu taci!

Până să urci toată scara,
de el vei avea nevoie.
Nu-l zăpăci cu ocara,
Lasă-l să privească-n voie!

poezie de Dumitru Delcă (aprilie 2017)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu nu plec de lângă tine

Eu nu plec de lângă tine, nu vreau să-mi fac singur dor,
Eu nu plec din astă lume şi nicicând nu vreau să mor.
Este drept că timpul trece şi viaţa iute se scurge,
Că cei ce rămân în urmă, multă vreme mă vor plânge.
Poate tocmai de aceea, lângă voi vreau să rămân,
Cu voi toţi să împart viaţa, darul divin, dar comun.

poezie de Dumitru Delcă (iulie 2016)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Amurg

Duios cântec din caval
Se aude-n depărtare.
Până-n satul de sub deal
Răsună a lui chemare.

Iar acolo, jos, în vale
Se-aude apa clipocind.
Printre brazi îşi taie cale,
Din munte, pietre se desprind.

Amurgul cade peste sat,
Dintre brazi apare luna,
Întreg cuprinsul a-înnoptat,
Cum face dintotdeauna.

Peste casele-adormite
Luna-şi picură argintul.
Cu puterile sleite
Se culcă acum şi vântul.

poezie de Dumitru Delcă (8 mai 2013)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Elementum Veritatis

Tu,
Înger cu păr alb şi inimă de monstru,
De-ai şti tu câte nopţi te-am blestemat,
Şi pămătuful zace în feşteală oacheş
Cu care pe-al meu suflet ai pictat.

Eu,
Doar o fantoşā aruncată fără milă
Şi pulbere se aşeză pe sfori
Blestem, blestem cu gura-nchisă monstrul
Ce-mi apăru în vise deseori...

Noi,
Duet de indivizi cu caracter flegmatic
Şi dragostea pesemne ne-a unit
Tu, monstru ce se joacă în iubire
Eu, păpuşă ce pesemne, te-a iubit....

poezie de Cuciuc Dumitru (20 iunie 2017)
Adăugat de Cuciuc Dumitru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Având aceeaşi soartă

Cât e tânăr, omul,
de rău nu se teme.
Este ca şi pomul
care-înfruntă vreme.
Când se-adună anii
şi amprente lasă,
Nici măcar chiar banii,
viaţa n-o salvează.
La fel e şi pomul
bântuit de vreme.
Îşi pierde tot rodul,
Nu mai este verde.
Având aceeasi soartă,
Şi omul şi pomul
sfârşesc. Unul pe vatră,
altul sus, la Domnul.

poezie de Dumitru Delcă (octombrie 2018)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonetul toamnei

Îmi explodează toamna pe cărare,
Stupoare preschimbată-n frenezie
Şi taine dulci mi-azvârle-n poezie,
Când trupuri crude ard în lupanare.

Nu mai e loc de nicio amânare,
Pentr-o dumnezeiască erezie,
În duhu-i, toamna, lin, ne circumscrie,
Lumini de miere stau să ne-nfioare...

Melancolia toamnei e-o favoare
Adusă propriilor noastre întomnări,
Iubito, pleacă păsările migratoare,

Scriind sublim, pe cer, peregrinări,
Care ne lasă-n tandră-mbrăţişare
Cu dor şi-arome speciale-n nări...

sonet de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!