patrie de dumitru matcovschi

În poiana din pădure

O inimă însâgerată
colinda pădurea deasă.
Vrea să afle de îndată
dacă poate fi mireasă.
În poiana din pădure
cărările ne-am întâlnit.
Amândoi culegând mure,
iute ne-am îndrăgostit.
C-un sărut şi-o îmbrăţişare
inima i-am cucerit.
Ascunşi razelor de soare,
pe frunze am adormit.
În vale curgea izvorul,
păsările-n crâng cântau.
Noi ne potolisem dorul,
visele ne-înconjurau.

poezie de Dumitru Delcă (2016)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ţine minte

De ai un pumn de aur
Nu vezi decât palate
Ce-ţi pasă ţie moarte
Că tu le iei pe toate.

Eu, de am o pâine
O împart şi la săraci
Tu lacomule te uiţi la mine
Şi mă trimiţi la draci.

Uiţi că binele făcut de mine
E milă şi o faptă bună
Pe când zgârcenia din tine
E ură şi minciună.

De ce voi suflete prihănite
Împingeţi omul spre pierzare
Alungaţi răul din a voastră minte
Şi să rămână doar uitare.

poezie de Dumitru Matei din Gânduri
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubirea pe... orizontală

C-o pană înmuiată-n sânge,
Îţi scriu pe trup o rugăciune,
Cuvinte-n stare să răsune
Şi care, uneori, pot plânge...

Solemn, ah, trupul ţi se frânge,
Înfiorat, şi-n lesniciune,
Pe trup îţi scriu cu pasiune
Şi-ţi caut genele prelunge.

Şi carnea-ţi se emancipează
Şi, din capriciu, se răscoală,
Iar sânii-ţi cruzi îşi etalează

Candoarea lor universală...
Fertil, sărutu-ţi postulează
Iubirea pe orizontală...

sonet de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonet pentru Ella

Zâmbetul în păr ţi-ai prins,
Ella... ca să nu-l mai pierzi,
Ţuca-ţi-aş ochii tăi verzi
Şi-apoi, umăru-ţi distins!

D-aia eu mă las învins,
Atuncea când mă desmierzi,
Şi, dorind ca să mă vezi,
Ella, iaca mă las prins...

Doamne, aş da mulţi dolari,
S-o aduci din Tuttlingen,
În Carpaţi, la Rovinari,

Ca să-i pun pe trup polen,
Să-i sărut sânii hoinari
Şi să trăim ca-n Eden...

sonet de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mama

Când, zilnic, mă gândesc la mama,
Răsare-n vis din veşnicii...
Ea e altarul la care mă închin
În zori, la prânz ş-adesea, în chindii...

A pus, în viaţa toată, temelii
Ce dăinuie şi azi prin noi,
Ea e prezentă în păduri şi-n vii,
Dar şi-n eterna Cernă, şi-n Zăvoi...

Cu-altarul ei durez eternitate,
Din zori de zi până târziu în noapte...
Biserica o reclădesc în mine,
Să mă ajute, atât la rău, cât şi la bine...

poezie de Dumitru Gherghina din Confesiuni de-o clipă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noaptea pe furiş coboară

Ziua-şi termină lumina,
Noaptea pe furiş coboară.
În văzduh cade cortina,
Pe cer stele-încep s-apară.

În policandrul cerului
Astrul nopţii se aprinde.
Întinderea pământului
Cu lumină o cuprinde.

Când soarele odihneşte
Îngerii de sus veghează
Liniştea care domneşte,
Când Tera noastră visează.

Policandru-încet păleşte
Când zorii pe cer se-aprind.
Soarele iar străluceşte
Necuprinsul poleind.

poezie de Dumitru Delcă (11 aprilie 2015)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondel

Prostul, dacă nu-i fudul,
Parcă n-ar fi prost destul;
Are viaţa liniştită
Fiindcă-i mintea odihnită;

Orice lucru-i o ispită,
Este prost, dar şi credul;
Prostul, dacă nu-i fudul,
Parcă n-ar fi prost destul;

Fruntea-i arde ca o plită,
Neuronu-i un pendul
Ce se mişcă somnambul
Cu o mină plictisită;

Prostul, dacă nu-i fudul...

rondel de Dumitru Râpanu (2010)
Adăugat de Dumitru Râpanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe val

În valurile vieţii, adesea m-am scăldat.
Eram mereu deasupra, sub val nu am intrat.
Cât am fost pe val, ce mult m-am bucurat!
Când a căzut valul, nu m-am speriat.
Am luptat eroic să mă prind de mal,
Să ies iar deasupra, s-ajung la final.

Cum talazul mării, urcă şi coboară,
Izbeşte în maluri şi se-întoarce iară,
Nu mă dau bătut, nici nu fac scandal,
Mă ridic din apă şi iar sunt pe val.

poezie de Dumitru Delcă (25 iulie 2013)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tera nu mai e albastră

Nori negri acoperă
planeta Pământ, a noastră.
Omenirea suferă.
Tera nu mai e albastră.
Universu-i văduvit
de fiica lui creştină.
Haosul a-înlocuit
pe pământ, viaţa divină.
Este haos şi-întuneric
pe planeta noastră verde.
Din tot ce era feeric,
astăzi farmecul îşi pierde.
Plânge soarele şi luna,
pământul a-încremenit.
Plânge zeiţa Fortuna,
Apocalipsa a venit.

poezie de Dumitru Delcă (iulie 2018)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vis de împrumut

Împrumută-mi visul, Criss,
Dă-mi-l aşa într-o doară,
Ca să văd a câta oară,
Mă înşeli chiar şi prin vis...

Să văd prin ce Paradis
Pasul tău de domnişoară
Şi-ochii-ţi verzi de căprioară
De-al meu nume s-au dezis!

Împrumută-mi visul, zeie,
Dăruieşte-mi-l o noapte,
Ca să văd cui, măi, femeie,

I-ai dat sfârcurile-ţi coapte...
Şi-apoi coapsa-ţi rotofeie,
Printre mângăieri şi şoapte!

poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!