zdrobit

Îmbătrânesc

Îmbătrânesc!...
Şi zi cu zi oglinda tot mai neagră-mi pare,
Căci zi cu zi în ea zăresc
Un rid mai mult,
Un por mai mare,
Un păr mai sur,
Şi-un zâmbet trist,
Ironic,
Care
N-acceptă nici o resemnare...
Şi-mi pare rău că mai exist.

Îmbătrânesc!...
Şi tinereţea
N-am cunoscut-o niciodată.
Când cei de vârsta mea
Jucau,
Cântau
Şi se înveseleau,
Eu eram mamă,

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Cincinat Pavelescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pustiu de... EA

E strada pustie
De pasul ştiut,
E doar mintea vie
De visul pierdut.

E-o obrazul livid
Ce nu se-nfioară,
E suflet arid
De plumb... Nu mai zboară.

E sunetul mut
De glasul de mierlă,
E chipul de lut
Fără luciul de perlă.

Îs oglinzi înegrite
De dorul de zâmbet,
Sunt lumi pustiite
De trupul de-ncântec.

[...] Citeşte tot

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (5 aprilie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ieri a plouat cu elefanţi

Ieri, la tine a fost furtună şi pe dinafară şi dinăuntru.
Deasupra ta s-au adunat nori cenuşii şi a plouat din ei cu elefanţi, tot cenuşii.
Au căzut din cer peste tine şi peste gândurile tale şi le-a făcut muci.
Tu te–ai supărat pe elefanţi, dar n-au nici o vină.
I-a luat şi pe ei vântul pe sus şi i-a paraşutat în mintea ta.
Au nimerit în povestea asta, nu din voia lor.
Cădeau săracii de la înălţime cu fundul în gândurile tale profunde şi ascuţite.
Unii nu se mai ridicau deloc.
Alţii se sculau cu fundul zdrobit, urlând de durere şi alergau disperaţi în toate direcţiile pe la tine prin cap, până au dărâmat tot.
Te-au ciuruit. N-a mai ramas neuron pe neuron.
Dar, ca după fiecare furtună, acum e soare.
Poţi să te apuci să reconstruieşti. O să-ţi ia ceva timp.
O gândire relxată, calată pe activităţi domestice ar fi mai potrivită.
Fără idei profunde şi chestii ascuţite, care să le rupă fundul la elefanţi.
Există reviste, există radio, există TV, ai de unde alege. În fond, ai atâta cacao în jurul tău.
Şi poate, următoarea furtună nu va mai fi daună totală.

poezie de Bogdan Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Chipul

Eram un spin nenorocit
Într-o lume trează, un suflet adormit
Eram cândva, odata, o umbră-n întuneric
Un om atât de iluzoric

Am fost plătit de soartă
În viaţa mea să formez o poartă
Să nu las cheia la vedere
Să ascund tot ce-n viaţă mi se cere

Mă aflam în al meu gol
Într-un nesfârşit hol
Când am dat peste o lumină
Era un chip de înger, o faţă mult senină

M-a văzut că în speranţe rătăceam
Că fiecare vis eu ocoleam
M-a luat de mână, mi-a vorbit
Ca unui om zdrobit

[...] Citeşte tot

poezie de Costel Obadă (14 aprilie 2012)
Adăugat de Costel Obadă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poetul nepereche

De-un secol şi mai bine stă de veghe
Ca un stejar, poetul nepereche.
Priveşte! Apa vine, apa trece,
Din cer veghează lumea de poeţi,
O lume tristă, candidă şi rece.
Doar timpu-şi trece-n gând cu paşi alerţi.
Ne-a mângâiat lumina şi sufletul şi glia
Şi ne-a adus din ceruri, prin cânturi, poezia.
Şi câţi poeţi la tâpla-i, să stea, au încercat,
El a rămas de-a pururi, demn şi neegalat.
Acest titan de neînvins, această piatră de granit,
De veacuri, nu a fost învins, ci-a dăinuit în infinit.
Cu cinste şi credinţă, peste ani,
Ai fot u tei, trudind printre castani...
Ai răspândit în noi miros de vers,
Şi vieţii-ai dat şi vraje, dar şi sens.
Poporului de strajă, ai fost zid,
Tu l-ai zdrobit în vers pe Baiazid.
Ca tricolorul iar vei dăinui
Pentru străbuni, bunici, părinţi, copii!

[...] Citeşte tot

poezie de Livia Mătuşa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eutanasia [Euthanasia]

Când Timpu-aduce într-o clipă
Somn fără vis celui plecat,
Uitare! Blânda ta aripă
Tu să ţi-o mişti peste-al meu pat!

Să n-am la cap amici sau rude
Bocind sau nu că sunt lovit:
Nici fete-având genele ude
Părând c-au sufletul zdrobit.

Ci-n pace să mă-nghită glia,
Fără aceşti îndoliaţi:
N-aş vrea să tulbur veselia,
Să plângă-amicii înfioraţi.

Oftatul de-ar putea Iubirea
Să-l curme blând, că nu-l suport,
Îşi va vădi la urmă firea
În ea că-i vie, în el că-i mort.

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Byron, traducere de Octavian Cocoş
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

O fată tânără pe patul morţii

Ca robul ce cântă amar în robie,
Cu lanţul de braţe, un aer duios,
Ca râul ce geme de rea vijelie,
Pe patu-mi de moarte eu cânt dureros.

Un crin se usucă şi-n laturi s-abate
Când ziua e rece şi cerul în nori,
Când soarele-l arde, când vântul îl bate,
Când grindina cade torente pe flori;

Aşa făr' de veste pe zilele mele
O soartă amară amar a bătut,
Şi astfel ca crinul de viscole rele,
Pe patu-mi de moarte deodat-am căzut.

Abia-n primăvară cu zilele mele
Plăpândă ca roua abia am ajuns,
Atuncea când cântă prin flori filomele,
O crudă durere adânc m-a pătruns.

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Dimitrie Bolintineanu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tentativă de gelozie

Cum trăieşti cu alta, oare,
E mai simplu? - Vâsle bat! -
Ca profilul unor ţărmuri,
Iute, s-a îndepărtat.

Amintirea mea, un plaur?
(Sus, pe cer - nu pe talaz!)
Suflete surori voi-v-aş
Nu îndrăgostite - azi!

Cum trăieşti oare cu-o simplă
Muritoare? Fără zei?
Suverana-i detronată,
Tu, la fel (naintea ei).

Cum trăieşti - cu griji mărunte?
Te strecori? Te îmbrânceşti?
Veşnic bir banalităţii,
Sărăcuţele, plăteşti?

[...] Citeşte tot

poezie clasică de Marina Ţvetaeva din Din poezia de dragoste a lumii (1965), traducere de Maria Banuş
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Astăzi nu mai sunt!

Întunericul îmi fură lumina,
strâmbă suflete, urăşte viaţa.
Rădăcini simt cum se zbat pe canale negre
sufletul e-n captura minţii,
gâdurile mi se zbat, se caţără
iar eu,
înverşunat strig cu disperare;
- daţi-mi drumul din închisoarea capului,
nu-mi mai puneţi acolo ideile voastre!

Omule!
ascultă-mă şi pe mine;
- de ce strada se uită urât la mine, goneşte viaţa
iar tălpile îmi ard şi asfaltului prea subţire
îi este frig iarna şi-n primăvară se peticeşte?
Sunt zdrobit, carnea mi-e moartă
boturi uriaşe de maşini îmi ignoră viaţa.

Mă simt un nimic
în ochii bulbucaţi din geamul fumuriu.

[...] Citeşte tot

poezie de Viorel Muha (mai 2011)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rebel

Curg lacrimi de noroi acum,
Strapuns de-un fulger, stau nebun,
Astept plecat spre infinit,
Renasterea ce-nca n-a venit...

Intind un brat precum o pata.
Privesc apusul si ma-nclin,
Si stau, astept cu inima-npacata,
E tot ce mai pot sa devin.

Un nimeni, adus la nepasare,
O simpla pata de culoare,
Un rebel, zdrobit de neputinta,
E tot ce mai tin in fiinta.

Pe fata lacrimile-mi cada,
Siroaie, curg far'nepasare,
Dar ce iti pasa, resemnare,
Daca voi devenii o prada?

[...] Citeşte tot

poezie de Dănuţ Bărbuşelu
Adăugat de Dănuţ Bărbuşelu
Comentează! | Votează! | Copiază!