william++shakespeare++citate

Sonetul 153

Stă Cupidon cu torţa în somnie
până ce iată, i-o răpi o zână
muind cu grabă gingaşa făclie
într-o fântână-a dragostei, fântână
cu pururea învăpăiat, potirul
şi-nfierbântat de flăcări dezmăţate
până ce clocotul devine irul
vindecător al bolilor ciudate.
Din ochii dragei, torţa-şi ia văpaia
iar Cupidon mă pune la-ncercare
paşii, ndreptându-mi-i, să caut baia,
ca un bolnav ce n-are alinare.
Doar ochii ei îmi pare că-mi sunt leacul,
când Cupidon îşi împlineşte placul...

sonet de William Shakespeare din Sonete (1609), traducere de Gheorghe Tomozei
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Citate

Abia aştept
Să-mi amintesc
Citatele uitate
Să le atribui
Complemente
Şi să le completez
Cu atribute
În nume personal
Şi prenume privat
La diateza activă.

poezie de David Boia (17 iulie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonetul 53

Oare din ce substanţă eşti făcut,
Că mii şi mii de umbre te slujesc?
Căci multe forme goale s-au născut
Ce cu esenţa ta se-nsufleţesc.
Adonis e un fals necuviincios,
Tu eşti originalul imitat,
Elena-n artă are-un chip frumos,
Iar tu veşmânt grecesc, proaspăt pictat.
Şi primăvara, toamna, care vin
Prima e umbra-n care eşti prezent
Şi-a doua e belşugul tău deplin,
Că tu exişti în forme permanent.

Şi-n tot ce e frumos te regăseşti
Că-n inimă statornic te vădeşti.

poezie celebră de William Shakespeare, traducere de Octavian Cocoş
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonetul 35

Nu te-ntrista de ce-ai făcut odată
Rozele-au spini şi mâl e în izvoare
Nori şi eclipse-astupă luna toată
Şi viermi scârboşi trăiesc în dulcea floare.
Oamenii toţi greşesc, la fel ca mine,
Când ţi-am permis să săvârşeşti păcate
Şi m-am mânjit, să te salvez pe tine
Scuzând a tale fapte vinovate.
Şi c-ai greşit trupeşte, eu chem mintea,
Vrăjmaşa ta, să-ţi fie avocată,
Şi mă acuz eu singur înaintea
Urii ce-nfruntă dragostea curată.

Şi-astfel, devin tăinuitor făţarnic
Al unui dulce hoţ ce fură-amarnic.

poezie clasică de William Shakespeare, traducere de Octavian Cocoş
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonetul 110

Ah! E adevărat că am umblat
Şi m-am făcut de râs pe unde-am fost,
Am gândit rău, iubirea am înşelat,
Tarelor vechi din nou le-am dat un rost;
Şi e real că am dispreţuit
Tot ce e drept, dar jur pe ce-i ceresc
C-atunci când am avut un alt iubit
Am înţeles ce mult te îndrăgesc.
Dar acum gata, nu mai fac nimic
Poftele mele nu le mai aprind,
Căci nu vreau să mâhnesc un vechi amic
De-a cărui pasiune eu depind.

Urează-mi bun venit, spre Rai mă îndrept
Când cu iubire tu mă strângi la piept.

poezie de William Shakespeare, traducere de Octavian Cocoş
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonetul 123

Nu, Timp, nu te făli că îmbătrânesc,
Că piramide noi ce s-au făcut
Nu-mi par a fi altfel, nu mă uimesc;
Ele imită lucruri din trecut.
Trăim puţin, de-aceea admirăm
Lucruri mai vechi, dar tu ne-ai amăgit;
Şi credem azi că noi le ridicăm
Uitând că de-al lor nume-am auzit.
Eu te desfid cu tot ce-ai consemnat,
Nu venerez prezent şi nici trecut,
Căci ce vedem şi tot ce ai păstrat
Sunt doar minciuni ce-n grabă le-ai ţesut.

Eu jur că-n veci voi fi adevărat;
Cu coasa ta nu pot să fiu tăiat.

poezie de William Shakespeare, traducere de Octavian Cocoş
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonetul 6

Aşa că nu lăsa a iernii mână
Cât nu te-ai distilat, să te sluţească,
Pune-ţi esenţa într-o fiolă bună
Ca frumuseţea ta să dăinuiască.
Căci asta nu mai e cămătărie,
Să dea-napoi cei ce-au împrumutat,
Ci este pentru tine-o datorie
Să fii mai fericit c-ai procreat.
Şi înzecită fi-va bucuria
Dac-o să ai zece copii ca tine
Şi moartea cum ar mai avea tăria
Să şteargă chipul tău fără ruşine?

Deci nu fi narcisist, căci eşti prea arătos
Ca moartea să te ia fără urmaş frumos.

poezie de William Shakespeare, traducere de Octavian Cocoş
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonetul 152

Iubindu-te, încalc un legământ
Tu încalci două când iubire-mi juri:
Trădându-ţi patul, care este sfânt,
Şi noi iubiri pătând cu alte uri.
Dar de ce-ţi zic că două ai încălcat
Când eu nesocotit-am douăzeci?
Jurând mereu, de fapt te-am înşelat
Şi-onestitatea mi-am pierdut pe veci,
Căci am jurat solemn c-ai suflet bun,
Că mă iubeşti şi nu m-ai compromis;
Te-am lăudat orbit ca un nebun
Sau ochilor să jure strâmb le-am zis.

Şi ochii jură că te porţi frumos,
Dar jurământul lor e mincinos.

poezie celebră de William Shakespeare, traducere de Octavian Cocoş
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonetul 141

De fapt, eu nu cu ochii te iubesc,
Căci ei îţi văd cusururi mii şi mii,
Dar tot ceea ce ei dispreţuiesc,
Cu inima eu îndrăgesc, tu ştii.
Şi-urechii nu îi place vocea ta,
Nici pielii când m-atingi aşa meschin,
Nici gustul, nici mirosul nu ar vrea
Din tine să se-nfrupte la festin.
Cinci simţuri, cinci percepţii, tot nu pot
Să mă convingă să nu te slujesc,
Căci nu mai sunt bărbat, ci un netot,
Vasal şi rob, să scap nu izbutesc.

Cad în păcat, pentru că-s dependent,
Şi-s răsplătit cu chinuri permanent.

poezie de William Shakespeare, traducere de Octavian Cocoş
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonetul 107

Nici teama mea, nici sufletul profetic
Al lumii ce prin vremuri a privit
Nu ştiu precis, ce spun e ipotetic,
Că dragul meu va fi cândva zdrobit.
Luna a învins eclipsele funeste
Triştii profeţi se-amuză de ce-au spus;
Ce e nesigur, cert crede că este,
Măslinul pace veşnică a adus.
Cu-aceste picături de timp balsamic
Iubitu-i viu, Moartea se dă din drum,
Şi voi trăi în versul meu zadarnic
Când triburi mute se vor face scrum.

Iar monumentul tău va dăinui
Când despoţi şi blazoane vor pieri.

poezie celebră de William Shakespeare, traducere de Octavian Cocoş
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!