Poezii despre vreme, pagina 9
Iubirea ce ne-a legat
Iubirea ce ne-a legat,
-apă vie pentru noi-,
sufletul ne-a adăpat,
ne-a fericit pe-amândoi.
Drumul vieții l-am urmat
șaizeci de ani împreună.
Unul lângă altu-am stat,
c-a fost vreme rea ori bună.
În grădina vieții noastre
două flori au înflorit.
Pe arena lumii vaste,
au viitor fericit.
O parte din viața noastră
prin vreme va dăinui.
Cele două flori în glastră,
de noi își vor aminti.
poezie de Dumitru Delcă (octombrie 2017)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
E o vreme de stat sub pămînt la răcoare...
E o vreme de stat sub pămînt, la răcoare
bînd vin din ulcele de lut frăgezit
încep de acum mari explozii solare
zăpezile veșnice-n munți s-au topit
E vipia-n toi, în nisipuri fierb ouă
în zbor se flambează cocorii și pier
și cei nenăscuți tot se roagă să plouă
prelate încinse ne-apasă din cer
Oh, Doamne, și umbra frunzarelor arde
termitele verii înoată-n mercur
iar timpul se sparge în foc de petarde
Tu vino cu mine, femeie, îți jur
te-oi face să rîzi și să nici n-ai habar de
fantasticul hades ce
spumegă-n jur!...
poezie celebră de Corneliu Vadim Tudor
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Onomastică
Mai plâng o secundă, ce vieții mi-e luată
Și-o alta mi-e pusă ca timp trecător.
Mai am bucuria ca încă odată
Să-mi număr tristețea din clipe de dor.
Mai am și puterea să trec peste vreme,
Să-i nărui speranța. Ea veșnic se vrea
Stăpână pe lume. Și totuși se teme...
În lupta cu timpul puterea-i a mea.
Și pun în sertarul cu gânduri nebune
Ruptura de vreme ce trece prin noi.
Nu vreau veșnicia să-mi pună un nume.
Mi-ajunge o viață, spre viața de-apoi.
poezie de Marin Bunget
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sărutul toamnei
Mă îmbrățișează toamna cu negurile ei,
Și rece îmi așterne sărutul ei pe frunte,
Cu ramuri desfrunzite pe vechile alei,
Mă mângâie încet prin tâmplele cărunte.
Și șoapte la ureche, cu buzele de vânt,
Îmi rostește prin frunzele îngălbenite,
Din fiecare freamăt, din fiece cuvânt,
Tâlcuri încerc să-i prind cu mâinile pripite.
Parfumul ei de brumă și de crizanteme,
Își face cuib în mine și mă ispitește,
E vreme de iubire și-i vreme de poeme,
Sărutul toamnei mă inspiră și mă liniștește.
poezie de Paul Aelenei din Gingășii de Toamnă (2019)
Adăugat de Diana Iordachescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cât tu ești lângă mine
Când deja va fi venit noaptea
Și-n jur se va fi întunecat,
Și tot ce vedem e fața lunii pline,
Nu, nu-mi va fi teamă,
O, nu-mi va fi teamă,
Atâta vreme cât tu ești lângă mine.
Dacă cerul pe care-l privim
Se va răsuci prăbușindu-se,
Iar munții vor cădea-n adâncuri saline,
Nu voi plânge, nu, nu voi plânge,
Nu voi stoarce o lacrimă,
Atâta vreme cât tu ești lângă mine.
poezie de Ben E. King, Jerry Leiber și Mike Stoller, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
De vreme ce majoritatea din mine
De vreme ce majoritatea din mine
Respinge majoritatea care ești,
Urmează dezbateri, argumente și ne
Despărțim. Siguri pe noi și onești,
Sterilizam zilele rămase. Suntem damnați
Ca majoritățile noastre drapate-n noi culori
Să umble pe alte căi, cu prieteni separați.
Dar tăcerea poate fi elocventă uneori:
Tăcerea minorităților care, dintr-odată
Rămase fără opoziție, se-întorc noapte de noapte,
Așteptând ca promisiunile să fie respectate.
Minoritățile nu se învață minte niciodată.
poezie de Philip Larkin, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sans souci
Nu știu ce-ar putea iubirea fi, nu dețin acest atu,
Ea vine pentru toți, dar pentru mine nu.
Cum poate fi blândă și tandră, cum cei mai mulți susțin,
De vreme ce aceste doamne scot suspin după suspin?
Cum poate fi izvor de bucurie și-adâncă desfătare,
De vreme ce-aceste delicate doamne plâng fără-încetare?
Cum poate fi o binecuvântare, așa cum tot insistă vanitoșii,
De vreme ce ochii doamnelor sunt mai mereu de roșii?
Dacă iubirea-i un ghimpe, n-au pic de chibzuință-acei
Care prostește se-agață și se țin de poala ei.
Dacă iubirea-i pir, o buruiană rea, cât e de-înțelept
Cel care o culege și-o strânge zi de zi la piept!?
Dacă iubirea urzică și-i bine de ea să stai departe,
De ce o iei în brațe și-i faci din inima ta parte?
Iar dacă nu-i nici una dintre-acestea, întreb eu,
De ce-oftezi și-ți curge-n suflet tristețea ca un seu?
poezie de William Schwenck Gilbert, 1836 1911, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
E toamnă iar...
Mai sunt trei file-n calendar
Și anu-i pe sfârșite
Zilele s-au scurtat deja
Și-s tot mai mohorâte...
E toamnă iar...
Și afară simt miros de crizanteme
Hai, vino-n parcul desfrunzit
Unde stăteam o vreme...
Hai vino iar, că te aștept
Iubire, nu te teme!
Nu mă lăsa, că nu e drept
Hai, vino, mai e vreme...
E tare grea singurătatea
Și viața-i tot mai grea
Când nici cei dragi nu te mai știu
Și uită a te vedea...
E tot mai tristă și mai goală
Viața mea acum
Ce poate să însemne oare:
Sfârșitul unui drum?!
poezie de Mariana Simionescu (2 octombrie 2010)
Adăugat de Mariana Simionescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Harta și busola
Pe Pământ când ai venit,
Aruncat aici de soartă,
Ca să mergi spre infinit,
Ai nevoie de o hartă.
Dușmanii sunt printre noi
Drumul e primejdios
Ca să nu dai înapoi,
O hartă e de folos.
Când ai luat-o pe-o cărare
Și nu știi unde te poartă
Nu te panica prea tare,
Ci mai uită-te pe hartă.
Vreme trece, vreme vine,
Și tu viața o străbați
Cu harta mereu la tine,
De la drum să nu te-abați.
[...] Citește tot
poezie de Octavian Cocoș (23 august 2020)
Adăugat de Octavian Cocoș
Comentează! | Votează! | Copiază!
În vreme ce ea trece
Când stau la fereastră,
Prin geamul înălbit de ninsoare,
Văd imaginile ei drăguțe în vreme
Ce trece... trece... trece pe-aproape...
Întristarea și-a aruncat vălul peste mine:
Mai puțin o creatură în acestă lume
Și un înger mai mult în ceruri.
Când stau la fereastră,
Prin geamul înălbit de ninsoare,
Cred că-i văd imaginea,
Care acum nu mai trece... nu mai trece pe-aproape...
poezie de Fernando Pessoa, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!