Epigrame despre sfarsit de an, pagina 9

Măiastră-i natura! În veci nu greşeşte,
Ci toate le pune la loc potrivit:
Deasupra o lună, sub care domneşte
O noapte adâncă şi fără sfârşit!

Cartea "Momente" de Ion Luca Caragiale este disponibilă pentru comandă online cu o considerabilă reducere de preţ, la ~~-69.36-~~ 48.99 lei.

Doarme-aici un profesor
Ce-a murit suplinitor,
În mormântu-i solitar
În sfârşit,... e titular!

Voi fi-ndelung aplaudat,
Când voi pătrunde-n ţintirim,
Fiindcă-n sfârşit a decedat
Celebrul... anonim.

Duşi de undele marine,
Amândoi gândim nespus:
Ea, la toamna care vine,
Eu, la banii ce s-au dus.

Toţi bărbaţii în etate,
Cară la sfârşit de viaţă,
Un bătrân nebun în spate,
Şi-un cadavru viu în faţă!

A avut o soartă tristă
Şi o viaţă austeră:
A-nceput ca seralistă
Şi-a sfârşit ca zilieră!

Dacă-i sfârşit de săptămână
Spre piaţă o pornesc domol,
Cu o sacoşă goală-n mână
Dar şi cu portofelul... gol.

Soacră-mea, când a murit,
Abia mi-am ascuns "durerea",
Mulţumit că - în sfârşit -
În casă se-aşternu tăcerea.

În cer Bunica-i fericită,
Căci Lupul a sfârşit urât:
Scufiţa vrând să o înghită,
Muri cu-un silicon în gât.

epigramă de Valentin David (17 februarie 2013)
Adăugat de Valentin David
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pământul când l-a cultivat
Nu l-a-ngrijit, nu l-a-ngrăşat;
Abia acum îi dă-n sfârşit
Îngrăşământul cuvenit.

<< < Pagina 9 >

sfarsit de an