Poezii despre prostul moare de grija altuia, pagina 9
Zână, a luminii doamnă
O, tu, prea frumoasă zână,
Cu priviri ca de fecioară.
Ca să fii vieții stăpână,
Din cer acum te coboară.
Învăluită-n lumină,
Pe pământ vei fi frumoasă.
În veșminte de hermină
Vei fi mândră-împărăteasă.
Din aura luminii tale
Naturii să dăruiești,
Frumusețea ce nu moare.
Lumea-întreagă s-o iubești.
Ea îți va așterne-n cale
Raze aurii de soare.
Îți va presăra petale
Din floarea care nu moare.
[...] Citește tot
poezie de Dumitru Delcă (20 februarie 2015)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dăunătoarele insecte
Dăunătoarele insecte rod marginile frunzei verzi...
E bine să îți termini treaba și să te faci că nu le vezi
și, doar așa... întâmplător, le poți servi un pic de-otravă,
că-n lăcomia foamei lor, vor devora frunza, degrabă.
Dăunătoarele insecte pot fi stârpite-n mod tăcut.
E toamnă, oricum frunza moare, nimic nu mai e de făcut,
dar... nu contează! 'n verde crud va răsări în primăvară,
când noi toți grijă vom avea să nu fie mâncată iară.
Dăunătoarele insecte de-abia atunci vor dispărea,
mâncându-se una pe alta, că altă hrană n-or avea.
Și vei putea să-ți vezi de treabă, în liniște, făr-apăsări,
sub mărul tău cu frunza verde, s-așterni în poezii visări.
poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sunt frunză
o frunză stingheră
în palmă îmi cade
căderea ei mută mă doare mă
roade
pătrunde în carne să-mi
ardă de-a valma
și mâna-ncleștată
și ochiul și
palma
iar moartea pornește
să-mi cate ocol
mi-adulmecă
trupul nevolnic și
gol
sunt una cu frunza
ce-n palmă o strâng
sunt una cu frunza
[...] Citește tot
poezie de Sorin Olariu
Adăugat de Alex Dospian
Comentează! | Votează! | Copiază!
Au fost scrise 2 comentarii până acum.Cantecul lui
Cantecul lui
Ii cantul codrului,
Cantul tineretii,
Cantul batranetii,
Ii cantec de dor,
Pentru fecior,
Ca eu o sa mor,
Mor de dorul tau,
Nimeni nu canta
La fel de frumos
Cantecul lui
Despre povestea codrului;
Cantec de jale
Caci codrul moare,
Moare in tacere,
Pe-o vale nuiele;
[...] Citește tot
poezie de Mădălina-Elena Moldoveanu
Adăugat de Mădălina-Elena Moldoveanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru ei... (Let's Do it, Ro!)
Peste tot și peste toate, zburăm cu o tonă de acte.
Ne acoperim cu ele, când e frig, și când se cere.
Ca să dovedim oricui, că trăim în țara nimănui.
Nu-i ușor, dar nici nu-i greu, când ai foarte mult tupeu.
Mai nou, adunăm gunoaie... Ca să avem ce scrie pe foaie.
De aceea eu vă zic, faceți câte o facultate... șic.
Hai să o facem și pe asta, poate, te iartă nevasta...
Că, îți place mult televizorul, și ai dezbinat poporul.
Dacă vrei să fi prieten cu prostul,
Ai grijă unde-i arunci osul! Care-i rostul?
Nu-l arunca în apă, că e prost, și se îneacă!
Aruncă-l într-o ciorbă bună că se satură o lună.
Sunt suflete hidoase ce au caractere jegoase.
Pentru asta eu vă spun, folosiți mai mult săpun!
Aceste versuri, vrei nu vrei, sunt pentru ei...
Politică românească de doi lei... Niște derbedei!
poezie satirică de Ovidiu Kerekes (15 septembrie 2018)
Adăugat de Ovidiu Kerekes
Comentează! | Votează! | Copiază!
Caligrafie
Aș culege gândurile tale
Cu grijă, ca pe-un trandafir
Ale cărui culori ar putea fi șterse
De prea multă lumină.
Aș atinge fiecare vorbă
Cu grija unui caligraf
Privind lebedele cum se mișcă
Pe lacul de lângă el.
Te-aș privi prin briza verii
Când nimic nu mai e de spus
Ca în clipele în care zăresc
Un boboc ajuns în floare.
Nu gândesc mereu limpede
Nici măcar cerul nu e clar mereu
În prezența ta.
poezie de Ana Irina Drobot
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cu tine fericirea moare
Zâmbetul din ochii tăi
ascunde multă durere.
Obrajii-s palizi, n-au văpăi,
viața ți se stinge, piere.
Încet, încet, pe chipul tău
tristețea se așterne.
Va plânge mult sufletul meu,
destul de multă vreme.
Te simt rece și tăcută,
firul vieții s-a întrerupt.
O lume rămâne mută,
eu îți dau ultim sărut.
În liniștea apăsătoare
o lumânare ți-am aprins.
Cu tine fericirea moare,
îmi pare rău, moartea ne-a învins.
poezie de Dumitru Delcă (martie 2015)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Noaptea are o mie de ochi [The night has a thousabd eyes]
O mie de ochi noaptea are,
Ziua de unul doar dispune;
Însă lumina lumii moare
Atunci când soarele apune.
O mie de ochi mintea are,
Inima unul doar păzește;
Însă lumina vieții moare
Atunci când dragostea pălește.
poezie de Francis Bourdillon, traducere de Octavian Cocoș
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
O mor
A mor
U mor
mor
Femeia zice:
Mă omor
După umor,
Iar amor
Vreau până mor.
Bărbatul zice:
Mă omor
După umor,
Iar după amor
Eu mor.
De fapt, femeia poate până moare, iar bărbatul-până-i moare.
poezie de Tatian Miuță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Catrene triviale
cade pământul
lumea și cerul
în legământul
tare ca gerul
apa la vale
curge în cale
coarde vocale
rup verticale
moare iubirea
inima moare
slabă ca firea
albă de sare
melancolia
tristă oftează
în colivia
largă la bază
[...] Citește tot
poezie de Iurie Osoianu (15 septembrie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!