prostul moare de grija altuia

Unuia: Câinele moare de drum lung...

Mă uit la tine îndelung,
Căci eşti şi prost şi rău, lichea;
Un câine moare de drum lung,
Tu o să mori de grija mea.

pamflet de George Budoi din Pamflete şi satire (22 octombrie 2017)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

În minoritate!

Nimeni nu moare singur!
Doar doi câte doi mor
de pluralitate!
Moare mâna ce sare-ntr-un picior.
Moare ochiul într-o ureche.
Mor nările puse la acelaşi colţ
la perete.
Mor dinţii ce se pun în gură cu gura
Moare degetul băgat în beregate
Moare talpa cărată în spate
cu limba scoasă...
în minoritate!

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ştii tu oare ...

Ştii tu oare

ce mă doare

când nu-i soare?

Mă doare

când văd cum moare,

moare om şi moare floare.

Moare sufletul în om,

moare şi poama în pom.

Moare tot ce este viaţă,

Planeta Pământ îngheaţă.

[...] Citeşte tot

poezie de Dumitru Delcă (1 mai 2023)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fără dor iubirea moare

În aşteptarea îmbrăţişării
Ecoul rătăceşte în vedenii,
Inima-i buchet de sentimente,
Dimineaţa iese din muţenii.

Zburăm vindecător în vindecarea
Aşteptărilor ţesute-n duioşie,
Candela privirii se aprinde
În mirosul proaspăt de gutuie.

Ai venit? Te-am aşteptat
În pragul meu ţesut cu floricele,
Hai, păşeşte dar ai grijă,
Mânjit este cu smirnă şi cu stele.

Promisiunea sângerează-n noi
Sub flacăra unui sărut profund,
Te-am aşteptat cu nerăbdare,
În inimă cu grijă să te-ascund.

[...] Citeşte tot

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ca prostul...

Vai de sufleţelul nostru
care – când să fie mare –
ni se cocoşă ca prostul
proştilor dând ascultare.

poezie celebră de Eugen Jebeleanu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

S.O.S. ţara mea!

Vreau să vorbesc de ţara mea;
O mână de pământ sfinţit
Ce mi-am lăsat, fugar cinstit,
Că n-am vrut, să-mi bat joc de ea.

E ţara unde cinstea moare;
Căci nu mai sunt părinţi s-o aibă
-Plecaţi de timp, sleiţi de treabă –
Ei ce-o credeau nemuritoare.

E ţara unde cartea moare
Pe rafturi de biblioteci
Între coperţi, de piele, reci...
Citite de bibliotecare.

E ţara unde breasla moare
Cu diplome fără de şcoală
Şi dascăli ce predau morală,
Titluri... pe bani la orişicare.

[...] Citeşte tot

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (18 noiembrie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Omenirea nu dispare

În lume se moare
fie de prea mult râs,
fie de prea mult plâns.

În lume se mai moare
fie că ai prea mulţi bani,
fie că ai prea mulţi ani.

În lume se mai moare
fie că din greu munceşti,
fie că doar leneveşti.

Tot în lume se mai moare
fie că eşti încă tânăr,
fie că eşti mai bătrân,
fie eşti copil pe umăr,
fie eşti cât un gorun.

Se moare de prea mult bine,
Se moare de prea mult rău.

[...] Citeşte tot

poezie de Dumitru Delcă (9 aprilie 2014)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prostul

Prostul nu e prost degeaba.
La deştepţi le strică treaba.
Pe deşteptăciunea lor,
Urcă-n topul proştilor.

poezie de Dumitru Delcă (13 aprilie 2014)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unora le plac versurile

Unora –
deci nu tuturor.
Nici măcar celor mai mulţi, doar câtorva.
Excluzând şcolile, unde trebuie învăţate,
şi pe poeţii înşişi,
versurile ar putea interesa doar două persoane dintr-o mie.

Cum ar fi –
unuia îi place supa de pasăre cu fidea,
altuia îi plac complimentele şi culoarea albastră,
altuia îi place o eşarfă veche,
altuia îi place să aibă ultimul cuvânt,
altuia îi place să mângâie un câine.

Versurile –
dar ce sunt versurile?
Multe răspunsuri neconvingătoare
au fost date acestei întrebări.
Iar eu nu ştiu, nu ştiu şi mă bazez pe asta
ca şi cum m-aş sprijini de o balustradă.

poezie de Wislawa Szymborska, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Destin-când vine toamna

Nu-mi ajungi şi n-avem timp
În fiecare scurtă zi,
Aşteptăm nopţi mai lungi
Să ne putem şi noi iubi.

Mi-a căzut pe gură frunza
Unui ultim arbor frânt,
Moare vara, moare vara
Şi vine toamna pe pământ

Ia-ţi pe umăr haină groasă,
Ia-ţi flanelul tău răsfrânt,
Moare vara, moare vara
Şi vine toamna pe pământ.

Desfrunziri – eu mai mor tu mai mori,
Înfrunziri – şi-nviem uneori.

Mi-a căzut în noapte mâna
Când am vrut să te descânt,

[...] Citeşte tot

cântec interpretat de Cristian Buica, muzica de Cristian Buica, versuri de Adrian Păunescu
Adăugat de Cristian Buica
Comentează! | Votează! | Copiază!