privit

Odată

Odată, ţi-am privit chipul,
Şi ţi-am văzut sufletul
Cu ochiul din inima mea.
De atunci, nu-l mai pot uita,
Chiar de închid ochii,
El a rămas sub pleoapa
Sufletului meu
Şi nu mai pleacă vreodată,
Înadins urcă sau coboară,
Dă năvală în sânge,
Ropotind prin vene,
Sleindu-mă de vlagă,
De viaţă şi de putere...

poezie de Daniela Achim Harabagiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În Ţara lui Invers

În ţara mea e onorat
Acel ce ţara a trădat
Şi e privit ca om cinstit
Acel ce ţara-a jefuit.
De eşti cinstit, în ţara mea,
Eşti luat de prost şi-n zeflemea.
Corupţii doar sunt la putere,
Nepedepsiţi ei fac avere.
Constat cu groază, mânios,
Că-n ţară toate sunt pe dos.

pamflet de George Budoi din Pamflete şi satire (21 august 2017)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubesc...

Te-am întrebat, de nu mă-nşel, odată,
Ce faci în viaţa ta privată,
Cu cine stai, pe cine ai,
De iei maşină sau tramvai
Când pleci - de-ai zilnic - la servici,
Cine ţi-e şef, de-ai copii mici,
Părinţii dacă-ţi mai trăiesc...
Ce te iubesc, ce te iubesc...

Nu mi-ai răspuns, doar m-ai privit
O clipă, m-ai descumpănit,
Aveai doar aerul absent,
Eu îl aveam..., de repetent.
Picasem proba, cu succes,
Pierdusem singurul acces.
Tu, erai tu, eu, nefiresc...
Cât te iubesc, cât te iubesc...

Te-am prins din nou, cu gând fugară,
Păreai pierdută, selenară...

[...] Citeşte tot

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (4 iunie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

*&

am spart un pahar şi din el au ţâşnit aşchii
nu de lemn
nu de sticlă
foc
am luat un ciob şi m-am privit
copilăria cu serbările din grădiniţă
adolescenţa derutantă
graniţele trecute cu poza de paşaport schimbată
pentru că eu mă schimb
nu din rea-voinţă!
nici complezenţă...
din firul narativ al timpului care mă ticăie absent
fără inimă - fără avocat
vinovat fără vină
percutant
timpul hoţul de clipe

poezie de Zeciu Anca Cristina
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!

Colindători

mâine la Şandra copiii vor mer
ge, privit din alt unghi, vor... veni
să ne colinde - aşa cum am fi
iubiţii lor de... apă (?!) de apă
sare pre-să-ra-tă pe clopoţeii
şarpe
lui cu gură şi limbă prea mare
gustând înghiţind un tort decorat
de eleva Beatrix din a... opta
şedinţă cu părinţii de că-pătat
blat-uri şi cornete cu... frişcă

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Luna si Soarele

Cand stele pe cer apar, Si luna iese iara, In jurul tau daca privesti, Vei stii ca este seara. Cand soarele a rasarit, Si raza-ti bate-n fata, In jurul tau de ai privit. Vei stii ca-i dimineata.

poezie de Aurelia Georgeta Muntean (2003)
Adăugat de Aurelia Georgeta Muntean
Comentează! | Votează! | Copiază!

De la tinereţe...

De la tinereţe
până la bătrâneţe,
drumul e destul de lung,
dar nu mă plâng.
Măsurat în ani,
sunt optzeci la număr.
Măsurat în bani,
n-am avut să număr.
Greutăţi în viaţă,
multe am avut.
Le-am privit în faţă
şi am renăscut.
Scopul vieţii mi-a fost clar:
să-împlinesc dorinţi avute.
Lupta n-a fost în zadar.
Acum am bucurii multe.

poezie de Dumitru Delcă (octombrie 2015)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Destin

Am privit inapoi
Voi privi inainte
Simt o sete supraomeneasca
De cuvinte.

Vom sparge tipare,
Vom distruge metereze.
Fericesc si nefericesc
Pe cei ce au sa urmeze.

Le dau in dar
O farama de gand -
Sulita si sabie
Pentru avant.

Calca-le pragul
Cu suflet bun.
Caile astrale
Greu se supun.

[...] Citeşte tot

poezie de Ştefan Nuţă
Adăugat de Ştefan Nuţă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Desenând clipa iubirii finale

Am primenit timpul în flori şi izvoare,
Am pus luna să viseze cu ochii la soare,
Am pus iezii cu buzele crude-n gurguie,
Am privit la fluturi cum spre îngeri suie.

Am îmbrăţişat întruna dureri şi fericire,
Am săpat profund în univers uimire
Când în mine au picurat lacrimile tale
Desenând dureros clepsidra iubirii finale!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Întâlnire

Dimineaţa destrăma îngrijorări de pustiu
după seara apusului sângeriu,
vrăbiile îşi exersau neliniştitul ciripit
în cearcăne de soare nedormit.
Îşi luase luna luceafărul la sân
lunecând albastru,
treiera teren păgân
pe un cal măiastru.
Parcă pluteai, din ochi mângâiai,
delicat, două flori de măr,
am privit ca vrăjit, îmi zâmbeai,
fericirea ta cerea fân în păr!...

poezie de Dan Mitrache
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!