privit

Sonetul XVII

Afund, străbunu-ncâlcit,
rădăcină a tuturor
celor duraţi, ascuns izvor
niciodată privit.

Coif de asalt, corn la vânat,
stihuri cărunte,
frate pe frate mâniat,
femei ca lăute...

Ram cu ram, strâns se înşiră,
liber, nicăieri nu e...
Unul, o, suie, suie...

Dar tot se rup încă.
Sus, drumul însă,
se-ndoaie ca liră.

sonet de Rainer Maria Rilke din Sonete către Orfeu, Partea întâi, traducere de Maria Banuş
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cununi de stele

Din lacrimile mele am împletit cununi
Să le trimit spre tine, ca tu, să le aduni
Să-ţi faci noian de stele,
Şi dragostea, şi visul le-am împletit în ele.

Tu le­-ai privit cu milă din cercurile-nalte
Şi ai călcat pe ele, nu te-ai uitat în spate
Să vezi cum se destramă şi se retrag duios.
Şi totul pentru mine e încă dureros.

poezie de Valeria Pintea
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să uit de tine

Stăteam în iarbă şi beam vin
Să uit de tine.. oare?!
Iubirea e nemuritoare!
Câteodată, e un chin.
Cu amintiri mă îmbătam,
Că vinu-i doar culoare...
Te doream cu-aşa ardoare!
Doar în vis te sărutam.
Culpabilitatea mi-o asum,
Iar nu fidelul vin, care
N-a privit cu nepăsare
Când inima-mi făcea bum.

poezie de Daniela Chiţu (2018)
Adăugat de jojonick12
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să te ating, n-am îndrăznit... (poezie adamică)

Mă detaşez cu greu de tine, frumoasa mea, cu ochi de cer-
Mi te-au pictat poeţii-n versuri şi între colţi de rinocer,
Agonizând în poezie, pe câte-un vers, vânat uşor
Ai lăsat aripa să-ţi cadă pe munţi de lacrimă şi dor.

Te-am căutat prin mări, oceane, într-o lagună te-am găsit-
M-aş fi apropiat de tine, iubito, dar n-am îndrăznit,
Să-ţi tulbur liniştea albastră în care mă visai (mi-ai spus)
Abia acum, când stă iubirea ca o statuie la apus.

Te-aş fi privit în ochi şi poate, o lacrimă de aş fi fost,
Sub gene aş fi stat cuminte-n albastrul tău, ca-n adăpost.
Şi nici n-ai fi simţit iubito, cum te iubesc, te-aş fi iubit,
Ca pe un înger de zăpadă, dar să te-ating, n-am îndrăznit.

Şi te-am privit ca pe-o morgană, într-un deşert prea-ndepărtat-
Fugeai şi dispăreai ca timpul, dar de uitat, nu te-am uitat.
Am fost şi oază pentru tine, ca la nevoie să te-adun,
Din fire de nisip şi sare şi ploi pe frunte să îţi pun.

[...] Citeşte tot

poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Povestea lăcrămioarelor

Floricelele mult smerite
Pe sub tufe taăinuite,
S-au ascuns de ochii lumii
Şi de cursele minciunii.
Ele-n liniştea lor mare
Au privit din depărtare
Rele-n lume câte sunt,
Chinuri câte-s pe pământ.
Şi când ceasul de-nflorire
Le sosi, fără de ştire
O durere le-a cuprins
Şi din sânul lor aprins,
Şir de lacrimi, lăcrămioare,
A curs lin, răcoritoare....

poezie celebră de Veronica Micle
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Răscrucea

Viaţa ei, cărare lină,
un fir de mătase fină,
ghem de dor neînăsprit,
pe pământ rostogolit.

Viaţa lui, drum însorit,
venind dinspre răsărit.
La răscruce s-au găsit
cărarea şi-un drum bătut.

Au tot stat şi s-au privit...
Nemilos, timpu-a trecut
ca şi soarele grăbit,
de nori grei, spre asfinţit.

poezie de Ioana Voicilă Dobre din Între verde şi albastru
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!

De ce?

De ce te-am ales pe tine?
Fiindcă ochii îţi sunt mai adânci ca valea Jondalului.

Fiindcă eşti fericită iubind
un singur bărbat.

Fiindcă fiii mei nenăscuţi
te vor de pe-acuma ca mamă.

Fiindcă pe tine te-aş vrea
veghindu-mi patul de moarte.

Fiindcă ai privit înăuntru-mi,
fără să ameţeşti.

Ei bine, findcă tu m-ai ales,
şi-ai văzut în mine Ideea!

poezie clasică de Ragnvald Skrede, traducere de Veronica Porumbacu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Izbăvire

Am legat deznădejdea de nădejde,
Şi -am devenit optimistă,
Aşa am învins răutăţile lumii
Şi nu mai sunt tristă...

Am privit frunza copacilor toamna,
Ea cade, dansând, la pământ,
Nu-i pasă că după aceea,
Alearga-n, derivă, prin vânt...

Am lăsat viaţa să curgă firesc,
M-am rugat la Domnul şi m -a auzit,
Nădejdea mi- a intrat în suflet
Şi de necazuri m -a izbăvit...

poezie de Titina Nică Ţene
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Servitudine

Tu, Femeie, l-ai pus
pe Ulysse la fereastră
perdea de lumină,
să strălucească.
Alături i-ai stat,
ai privit în afară,
să vezi prin ochii lui
cum stelele coboară.
Când storuri
de o viaţă
se trag la ferestre,
când uşi de cleştar
se deschid în ocean,
obosită, asculţi o poveste
şoptită de vechiul pian.
El desfăcea vechile valize,
ea murmura Fur Elise...

poezie de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Reverie II

Visez cu ochii mari, deschişi
Visuri doar ideale
Ochii ce mi-s dragi îs prinşi
Steluţe pe bolţi siderale.

Dar stelele lumină rece
Iar ochii tăi emană-n spaţii
O căldură care trece,
Ca furtuni prin constelaţii.

Răpeşti din inimă ce-ai cucerit,
Iubirea, liniştea şi fericirea
Şi-n ochii ce odată i-ai privit.

poezie de Mihai Leonte
Adăugat de Mihai Leonte
Comentează! | Votează! | Copiază!