nefiresc

Nu voiam să pleci. Refuzam sistematic şi conştient să asimilez în adâncuri de suflet o încheiere brutală a firului de poveste pe care îl împletisem împreună din vise şi culori de văzduh neatins. Oamenii vorbeau nefiresc de mult, gol şi cumva în contradicţie cu sinele propriu care, pierdut în derizoriu se prinsese strâns de aripile tale, nevăzute. Le săruta mereu, sorbindu-le bruma de bine, candid şi seninul albastru dintr-o privire. Treceau zilele albe, anevoios şi rece, aducând cu sine amurgul timpului. Te ocroteam cu ardoare, frenetic, căutând să mă iert sincer pentru ce n-am făcut. Ascultându-mi limitările, dojana şi dorul necuprins care ne apropia pe vecie, făcându-ne părtaşi amintirilor.

Andreea Palasescu
Adăugat de Andreea Palasescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Surâsul tău

La ora 4 mă priveşti,
Mă pregătesc să prind mulţi peşti,
Surâsul tău, oceanul planetar...
Când minţile nu mai gândesc,
Orice aş cauta pe tine te găsesc,
E nefiresc?
O mână rece spune adevărul,
Cu mâna caldă vreau să - ţi ating părul,
Cu paşi mărunţi simt că te apropii,
E doar un vis sau e magia
Dimineţii?
Nu ştiu să cred în forţa întâmplării,
Cuvinte vin din valurile mării,
Emoţiile dansează pe buzele tale,
Te iau de mână şi tu mă urmezi agale.
Unde vom merge, unde am fost?
Nu ştiu nici eu să dau răspunsul,
Azi florile nu sunt în post,
Aşa că vreau să-ţi văd din nou
Surâsul!

poezie de Mircea Ţenche
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rădăcini

vara se scutura de anotimpuri
cădea şi toamna pe pământ
amurgul se topea în asfinţit
cădeau şi frunze sterpe pe alei
susurau pietre în cursul nefiresc al zărilor închise
clădeam tăceri şi se scurgeau clepsidre în noapte
spre roua florilor în zori
dansau în palma mea şi ape tumultoase
cântau tristeţi în asfinţit
le mângâiam cu razele din suflet
umil poet între poeţi
mă rătăceam în viscolul din suflet
eu căutam sub mâna Ta doar primăveri
să mă deschid spre-o nouă înfăţişare
să scriu pe ţărm cuvinte cu miros de trandafiri
apropie-Te, Doamne, Dă-mi lumina
cu un sărut pe fruntea lumii
eu am rămas să înfig doar rădăcini
în zorii noii primăveri

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondelul şefilor hapsâni

Contrar uzanţei, pe şefi nu mi-i,, cinstesc''
Cum alţii-o fac, pupându-i des prin dos
Şi verde-n faţă, le spun că nu-i iubesc...
Aşa sunt eu de felul meu căpos!

Dar nici n-aştept să mi se dea vreun os,
Cu carne macră din plin mă hrănesc,
Contrar uzanţei, pe şefi nu mi-i,, cinstesc''
Cum alţii-o fac, pupându-i des prin dos.

Eu dacă aş putea i-aş trage-n ţeapă,
La fel ca Vodă-Ţepeş, nefiresc!
I-aş plânge mai apoi cu ochi de ceapă,
Căci ei de când se ştiu ne ţepuiesc...

Contrar uzanţei, pe şefi nu mi-i,, cinstesc''.

rondel de George Ceauşu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

După plecarea blondului, Traian Simionescu oftă scurt. "Rivalul" său... Într-adevăr, se părea că el învinsese, ieşise în avantaj; Lucian şi Diana se numeau Enka, nu Simionescu... Deci, el, directorul, pierduse. Era singur... Se resemnase sau nu încă? Oare mai spera la vreo minune? Diana îl preferase pe Iulian, deşi acesta era cu 11 ani mai mare decât ea, iar la 49 de ani, Iulian Enka încă era blond. Nefiresc de blond şi nu era vopsit; părul nu începuse deloc să-i albească, nici măcar pe alocuri, câtuşi de puţin... Iar acest domn blond trecea oficial drept tatăl lui Lucian.

citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Apusul

Mă tulbură şi-acum privirea ta
venind din amintirile pierdute
pe marginile unui ciob de stea
din haosul cu forme nevăzute.

Mă-ndepărtez, cu sufletul mai greu,
de umbrele din karma ta bizară
ce-ajung pe căile de vis mereu
să-mi tulbure tăcerea către seară.

Dar încă sper că pot să regăsesc
mirajul clipelor de altădată
când amândoi, iubindu-ne firesc,
ne întâlneam cu inima curată.

Acum chiar timpul pare încărcat
de mitice poveri necunoscute,
ce mi se-aştern în cuget ne-ncetat,
cu vorbe fără duh, întreţinute.

[...] Citeşte tot

poezie de Corneliu Neagu din Cunoaşterea de sine
Adăugat de ugalen
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântec de speranţă

Trup lângă trup şi lumină-n lumină,
Desfătare uitucă pe lespezi fierbinţi -
Tu, pierzania mea dintr-o zi ce-o să vină,
Mai îngăduie-mi gândul că poate nu minţi.

Purtătoare de fruct, preacurată fecioară
Fericirii de-aş şti că te vinzi pe arginţi
Nici atunci răul tău n-ar putea să mă doară
Cum mă doare doar spaima că poate nu minţi.

Să apună de tot carnea mea prea bătrână
Lângă mugurii tăi nefiresc de cuminţi
Şi din oarba-mi trufie nimic nu rămână
Dacă-n schimb am speranţa că poate nu minţi.

Tu, stăpână şi stea nevisată vreodată,
Tu, îndemn repetat al ieşirii din minţi,
Bietul meu adevăr e-un păcat fără pată
Şi mă-nchin la minciună că poate nu minţi.

poezie clasică de George Ţărnea
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Creaţie

din cutia albastră desenată cu nori
a scos munţii
pe care i-a aşezat pe piedestal
să le soarbă răcoarea
din pahare a deşertat marea
ca şi când din râuri
peştii emigrau
poiana a desprins-o dintr-o carte
încă nescrisă
cu tot verdele ei nefiresc
privind de la distanţă
s-a lămurit asupra culorilor
în care vor zbura păsările
când toate lucrurile erau aproape gata
s-a oprit din creaţie
să-şi vadă oamenii
ce începuseră să strice decorul
lunâd pe cont propriu apele
iar din păduri scoteau animalele
pe care le ucideau între

[...] Citeşte tot

poezie de Ovidiu Cristian Dinică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Creaţie

din cutia albastră desenată cu nori
a scos munţii
pe care i-a aşezat pe piedestal
să le soarbă răcoarea,
din pahare a deşertat marea
ca şi când din râuri
peştii emigrau,
poiana a desprins-o dintr-o carte
încă nescrisă
cu tot verdele ei nefiresc,
privind de la distanţă
s-a lămurit asupra culorilor
în care vor zbura păsările,
când toate lucrurile erau aproape gata
s-a oprit din creaţie
să-şi vadă oamenii,
începuseră să strice decorul
lunâd pe cont propriu apele
iar din păduri scoteau animalele
pe care le ucideau între

[...] Citeşte tot

poezie de Ovidiu Cristian Dinică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prin gaura cheii (2)

puşti cu walkman şi instincte de husky
cotrobăie prin
bărboşi dichisiţi la andropauză
strategic tac
dame pe tocuri din sticlă împrăştie
guerlain-ul ca pe feromon
oftatul fatal à la garbo
intră / înghesuie / înjunghie / triumfă / ies
ca şi cum
nimic nefiresc nu s-ar fi petrecut

ploaie nebună, femelă în călduri,
naşte
feţi prematuri
igrasie / tot soiul de reptile subcutanate
crize de eritrocite
atacul barbar al inimii proprii
violul perpetuator
(posibile) mame cu sindrom prepost
aerul gata să explodeze

[...] Citeşte tot

poezie de Daniela Luminiţa Teleoacă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!