ipocrizia

Există totuşi un moment în care omul se obligă prin conştiinţă să-şi recunoască limitele, respectând valorile şi convingerile proprii, impuse de însuşirea deplină a educaţiei. Într-o societate lipsită de hrană spirituală, abandonarea unui ideal care nu satisface propria necesitate de evoluţie se defineşte prin laşitate. Uneori ne pierdem în vâltoarea compromisurilor, fără a cultiva integritatea. Şi, oare, cum ne putem regăsi sensul, într-o lume în care ipocrizia devine un adevăr absolut?

Andreea Palasescu (21 noiembrie 2016)
Adăugat de Andreea Palasescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Există totuşi un moment in care omul se obligă prin conştiinţă să-şi recunoască limitele, respectând valorile şi convingerile proprii, impuse de însuşirea deplină a educaţiei. Într-o societate lipsită de hrană spirituală, abandonarea unui ideal care nu satisface propria necesitate de evoluţie se defineşte prin laşitate. Uneori ne pierdem în vâltoarea compromisurilor, fără a cultiva integritatea. Si oare, cum ne putem regăsi sensul, intr-o lume în care ipocrizia devine un adevăr absolut?

Andreea Palasescu
Adăugat de Andreea Palasescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Părerea mea este că cei mai mulţi oameni nu sunt retribuiţi deloc în mod satisfăcător. Dar una din cauzele ascunse ale acestei situaţii este faptul ca ei desconsideră banii, fie că-şi dau seama, fie că nu. Aceşti oameni au senzaţia că banii sunt murdari şi că "a dori să fii bogat constituie sursa tuturor relelor". Un alt motiv îl reprezintă ipocrizia lor, atunci când susţin că sărăcia este o virtute. Aceste idei, implantate adînc în subconştient, pot fi rodul educaţiei, al ignoranţei sau chiar a unei interpretări greşite a Scripturilor.

Joseph Murphy în Puterea Extraordinară a subconştientului tău
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondel arzând ca poezia

Arde-n suflet... poezia
Şi-n ureche, şoapte curg,
Ignorând.... ipocrizia
Din adâncuri de amurg.

Ca o lance-i frenezia
Când asemeni unui murg,
Arde-n suflet... poezia
Şi-n ureche, şoapte curg.

Trupu-ţi simte erezia
Şi-l cam uiţi... pe Demiurg,
Însoţind pe Aspazia
Prin vacarmul unui burg,

Arde-n suflet... poezia.

rondel de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să fiu liberă de abandon şi prejudecăţi. Refuzul acesta al coabitării cu orgolii care primesc totul de-a gata, fără să se jertfească e lesne de înţeles. Ipocrizia se ridică pe eforturile altora asumându-şi toate meritele. Ce nerozie! Vreau să fiu ca mine, cât am reuşit până acum. Câte puţin cu fiecare mâine.
Oamenii se vând ca la piaţa. Rănesc, tulbură, transformă viaţa în amintiri. Toţi. Pe urmă îşi cer iertare.
Despre noi e vorba aici. E prea târziu. Am ales să plecăm cu răzvrătirile la pachet. Pot fără tine. Doar că de când tot spui că ţi-e dor nu mai ştiu ce să fac cu părerile de rău...

Andreea Palasescu
Adăugat de Andreea Palasescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Furtuna

spulber visele stinse-n iluzii,
spulber tot ce nu vine din ceruri,
spulber minţile-aflate-n confuzii,
spulber gheaţa-ntărită de geruri.

spulber frunzele moarte departe,
spulber vorbele fără petale,
spulber toţi ucigaşii de carte,
spulber zilele pline de jale.

spulber tot ce orbeşte mirarea,
spulber praful ce-acoperă viaţa,
spulber tot ce-otrăveşte culoarea,
spulber grijile, fumul şi ceaţa.

spulber viruşii de pe planetă,
spulber măştile fără de chipuri,
spulber timpul ca praful de cretă,
spulber proştii-n eterne nisipuri.

[...] Citeşte tot

poezie de Ionuţ Caragea din Infectat cu iubire (2020)
Adăugat de Ionuţ Caragea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Autognoscism

Dacă mă port, de când mă ştiu, fără a mă fi pierdut,
De ce nu văd, de unul singur, că nu mai sunt ce-am fost
Clipă de clipă, nu-n final, un de nerecunoscut,
Când alţii spun "a, tu erai?..."... O vorbă fără rost!

Şi dacă tot mă recunosc, că tot din "eu" m-aş trage,
De ce şi ceilalţi, tot la fel, nu-şi recunosc util
Şi tocmai când ştiut se-adună ştiutele-s mai drage...
La rându-le-şi reneagă seamăn, uitând de ei... abil!

E deci motiv că ignorare-i mai abitir prezenţa
-la cei ce-au adunat şi ştiinţă şi practici stăpânesc-
Şi daţi de-o parte, ca apoi să le invoce absenţa...
Ipocrizia moştenită, de toţi, un rău... obştesc!

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (7 mai 2014)
Adăugat de Daniel Aurelian
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eseu despre prostie

Uimit şi trist văd şi constat
natalitatea exponenţială a prostiei
la nivel local şi mondial,
sub toate formele ei,
de la blazare la violenţă.
Sărăcia şi lipsa educaţiei
o fecundează molipsitor genetic
şi prostia sporeşte cantitativ şi calitativ,
cu mâinile pe electronice la modă,
suficientă, arogandă şi pretenţioasă.
Democraţia prostiei victimizează,
ipocrizia o proslăveşte pe străzi
cu virtuţi alogene blamabile,
cineva profită şi câştigă.
Societatea prostiei omeneşti
eretică, profană, primitivă,
ridică baricade revoluţionare
contra dictaturii bunului simţ
rămas de la homo sapiens.
Fericită e prostia multă, pură

[...] Citeşte tot

poezie de Alexandru Corneliu Enea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Chiar dacă par obosit eu sunt marele mediator, al jumătăţilor mele

Prima teamă a fost:
naşterea mea.
Apoi... de moarte!
Maturizarea
mi-a adus frica,
de dincolo de viaţă.
Dincolo de poartă te întâlneşti
cum nu te ştiai, habar n-aveai!
Atunci îţi vezi:
trufia, mândria, laşitatea, ipocrizia!
N-aveam curajul să mă uit în ochii mei.
Am ridicat doar o mână, ca salut.
Eram ca-ntr-o oglindă,
cu toate gesturile mele.
În sfârşit...
eram eu cu mine!
Jumătăţile mele
prinse-ntr-o luptă fără muniţie
se loveau,
cu bulgări de pământ şi zăpadă,

[...] Citeşte tot

poezie de Cristian Pop
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunt păcate şi păcate

Nu poţi pune în balanţă,
Ca egală importanţă,
Mici păcate, ce-s banale,
Cu păcate capitale.

Că-ţi lipseşte caracterul
Nu-i grav cum e adulterul
Şi nu este calomnia
Grav păcat cum e curvia.

Nu e grav păcat cinismul
Précum e proxenetismul
Şi nu-i gravă băşcălia
Ca hoţia, tâlhăria.

Gravă nu-i zeflemisirea
Ca violul, siluirea;
Nu e gravă-obrăznicia
Tot la fel ca sodomia.

[...] Citeşte tot

poezie de George Budoi din Păcatele şi Păcătoşii în aforisme, epigrame, poezii, pamflete şi satire (15 ianuarie 2024)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!