ipocrizia

Ipocrizia vieţii, creste de la o dezamăgire la alta. Dificultatea oricărei explicaţi, înmărmureşte respiraţia in uriaşe deficite sufleteşti. Nu putem face uz prea mare de sinceritate, durerea ar fi mult prea mare si nedreapta in acelaşi timp. Vrem nu vrem, marile lupte pe care le vom purta in lume, vor începe si se vor sfârşi întotdeauna cu noi.

aforism de Iosif M. Cristian din Forţă şi metamorfoză
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Condamnat la închisoare în 2 procese penale, Gigi Becali continuă să facă paradă de Dumnezeu şi din penitenciar: "Eu sunt aici în pelerinaj! Dacă Dumnezeu e cu mine, de cine să mă tem?!" (Până unde merge ipocrizia?!)

Aşa, mai ieri, el abera;
Dar când făcea escrocherii,
Sau când vorbit-a porcării,
Tot în pelerinaj era?

epigramă de George Budoi din În Ţara lui Invers (2 iunie 2013)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cetatea de piatră

Sufletul
mi s-a transformat
încetul cu încetul
într-o cetate cenuşie
de piatră
pe-ale cărei creneluri
hiene imaginare
sfâşie leşurile
iluziilor moarte
în lupta
cu ipocrizia
şi n-am vrut
să fie aşa
dar s-a întâmplat
nu ştiu cum
nu ştiu de ce
şi-acum nu mai găsesc
ieşirea
din propria-mi cetate
spre calea

[...] Citeşte tot

poezie de Ioan Gelu Crişan
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Singura diferenţă dintre tineret şi oamenii în vârstă este că tinerii fac totul la vedere. Cei în vârstă îşi ascund comportamentul, cei în vârstă cred că tinerii nu văd. Cu toate acestea, tineretul vede tot. Nu li se poate ascunde nimic. Ei văd ipocrizia celor în vârstă şi încearcă cu disperare să o schimbe. După ce au încercat şi nu au reuşit, tinerii nu văd altă şansă decât să o imite. Aici greşesc, dar nu au fost niciodată învăţaţi să proce­deze altfel.

Neale Donald Walsch în Conversaţii cu Dumnezeu, volumul II (1997)
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Amăgire

Este amăgire
Doriţa
Bărbatului împătimit.

Este ipocrizia încântătoare
Care amuţeşte în faptă,
Ca să afle de ce
Sunt aceste eşecuri.

Dorinţa fiecărui bărbat
Este să aibă în braţe
Femeia preferată,
Ai cărei obraji radiază

De frumuseţea fermecătoare
Ce o descoperă valurile,
Într-o noapte cu lună
Pentru a fi frivolă şi matură
În toate apusurile de soare.

poezie de Enrique Antonio Sanchez Liranzo (2016), traducere de Ioan Friciu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă fariseismul (făţărnicia, ipocrizia), aroganţa, falsitatea, fanatismul, fudulia, infamia, îngâmfarea, lăcomia, mârşăvia, mişelia, neruşinarea, perfidia, reaua-credinţă, ticăloşia, trufia, tupeul, vanitatea şi viclenia ar avea un chip, atunci ar avea chipul lui Teodosie Tomitanul, arhiepiscopul Tomisului, numit de presă "Întunecimea Sa", "Mache ToMITAnul", "Teodosie ŞPAGOveanu", iar de mine "Satană în sutană".

aforism de George Budoi din Religia în aforisme, epigrame, poezii, pamflete şi satire (28 noiembrie 2020)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubesc frumosul dezgolit

Înfrunt pudicitatea nudă
A celor ce se mint... urât,
Că dragostea e o zăludă
Şi goliciunea le stă -n gât.

De prefăcuţi şi prefăcute
E raiul plin şi iadul geme,
Cu aţă albă sunt cusute
Nevinovatele... probleme.

Când firul la final, se rupe,
Şi măştile se pun pe foc,
Ipocrizia gri... se-ascunde,
Plângându-se de nenoroc.

Eu... te prefer... sinceritate,
Iubesc frumosul dezgolit,
Ce a sedus păcatul... poate,
Şi mi-a dat verde... la iubit.

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ipocrizia de zi cu zi este plină de avantaje. În primul rând te obişnuieşte cu nepăsarea; treci dincolo de evidenţe fără să te mai încurci în întrebări. Apoi, este uitarea – aceasta izbăvire a memoriei de ea însăşi. Iar între nepăsare şi uitare este spatiul vast al răutăţilor bine dozate, bine disimulate. Dacă îţi mai rămâne ceva suflet pe undeva, toarnă-l în răutăţi. Când acestea or ajunge să te înghită, măcar să îţi aminteşti că, la origine, ai fost totuşi om!

Octav Bibere
Adăugat de Octav Bibere
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

a mai răsărit o dimineaţă,
albul îţi macină venele,
cuvintele au sonorităţi bizare,
mai numeri un ceas, un timp,
o zare,
poemul te caută pretutindeni,
tu încă simţi lichidul amniotic
al plânsului mamei,
singura,
căreia îi pasă până
la capăt,
te vezi în obiectele din jur,
oglinda majoră a conştiinţei
te arată integru şi demn,
şi totuşi,
te temi de ipocrizia umană
şi eşti reticent, atât de reticent,
încât ai vrea să te ascunzi
în uterul pământului...

poezie de Alina Florica
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

La Bruxelles am văzut acum câţiva ani o peliculă (i-am uitat numele), unde erau arătate vreo şase metode de a asasina. Astfel de filme sunt cu miile; s-au difuzat şi la noi astfel de produse al căror singur fond «artistic» e arta violenţei, în nici un caz calitatea artistică. E revoltătoare ipocrizia cu care difuzorii se făceau a crede că, dacă înving «incoruptibilii», filmul devine subit educativ şi asasinatul e operă milostivă. Dar deprinderea omului cu asasinarea facilă, cu minimalizarea vieţii, se vede bine unde duce.

Demostene Botez în revista Cinema, nr. 10 (octombrie 1971)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!