Poezii despre fulger, pagina 9
Printre psalmi, un puric
Tace formal, nu mai zice nimic,
Aure transpar din pantomimă,
La Dumnezeu, e-o singură rimă,
Să contemplăm cu sihastrul Puric
Un fulger... Se produce un declic
Sensuri adânci ne copleșesc
Între Apocalips și tragic firesc,
Să-ngenunchem, umil, cu Puric
Din holda de credință ia un spic
Și macină grâul la moara sublimă,
Astâmpără-ți foamea c-o azimă
În asfințit, la cina de taină, cu Puric
Angelic, printre psalmi, sare un Puric...
parodie de Constantin Ardeleanu, după Liviu Zanfirescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Muza de granit
As vrea sa cred
Da-mi cuget si-ndurare
Pe chipu-ti smead
Se lupta-n diperare
E un suras
O hada strambatura
Priveste-te-n oglinda
Lasi anii sa te prinda
Si ura sa intine
Desprinde-te de mine
Nu cazi dar nu plutesti
Spre sferele ceresti
Incizie in noi
Un foc ce arde-n doi
Un curcubeu si-un fulger
Un demon cu-al sau inger
Si ai crezut
Dar ti-am intors o palma
[...] Citește tot
poezie de Roxana Breazu
Adăugat de Ana Serban
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ce?!
Ce ploi?! Ce lacrimi?! Ce dureri?!
În evantai de liliac și cânt de floare de cais,
În dans de lebede pe lac,
În nopți de sticlă?! Sau în vis?
Ce vânt de nebunesc poem?
Pe portativ de albe stele;
Plutește ca un nufăr blând
Dumnezeiască mângâiere...
Dar ploi în sânge gri țâșnesc
Și sufletu-i rănit de fulger...
Pe pat gătit cu flori sânger,
Cu lutul, iată, se-nfrățesc.
Și ființa mea-i de-acum un tunet...
Ce ploi?! Ce lacrimi?! M-am născut,
Transcendental să urc spre mâine,
Să fiu condei de fapte bune
Și să fiu pită de cuvânt...
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Disprețul
Pentru anii mei amorul încă nu e! N-am iubit!
Am tot râs de chipu-i rumen, până-acum necontenit;
Fața lui trandafirie e curată născocire
Spusă poate-odinioară de-un poet, așa-n neștire,
Căci mai toți amorezații, care-n cale mi-au ieșit
M-au făcut să-mi piară pofta și dorința de iubit.
Fața lor este sau pală sau deodată înroșită
De-o roșeață ca de friguri, iar privirea rătăcită,
Ba aruncă-n orice parte fulger crunt, răutăcios,
Ba e fixă, sperioasă, neavând nimic frumos.
(...)
poezie celebră de Iulia Hasdeu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cat inca-i devreme...
Nu-mi cere să uit de furtuni și de ploaie,
De umbre dormind amăgiri istovite.
La marginea nopții, pe țărm aruncate,
Epave-s acum vălurite ispite.
Destinu-mplinește și dăruie-mi clipa
Furată din luna cu ochi de zăbrele.
Nu este tăgadă, lumina e fulger,
Când taina-i pe cruce și pleoapele-s grele.
Ascultă cum toamna își urlă, bolnavă,
Amurguri cosite de vremi ce s-or stinge.
Tu pasul ți-l du mai departe de mine,
Cât încă-i devreme, cât încă nu ninge.
poezie de Elena Munteanu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Până tu, doamnă
Prin ochii tăi am zărit
Din piatra ce o păzeam
Să nu fiu reînflorit
Cerul ce mi-l auzeam
In nisipul decăzut
Orologiului-n urlet
De trăsnet făr'fulger
A beduinului-n vaier
In albul și-ntuneric
Pe filă-n dune de vers
Lâsând urmă-n tuș ce-l vărs
Să-nteleg ce e nimic
Care lumea-l adună
In sfântă mască strană
Ce ma lăsat o stană
Până tu doamnă
[...] Citește tot
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vreme de iubit
Afară-i frig și noapte
În geam răsună ploaia,
Îți spun duioase șoapte
Și-n trup îți simt văpaia.
Furtuna-i nemiloasă,
Copacii se îndoaie,
Eu te sărut, iubito,
Pe buzele-ți vioaie.
Deodată, fără veste,
Un fulger ne orbește,
Îți văd o clipă chipul,
Dorința ne unește.
Și bubuie văzduhul
De se-nspăimântă zarea,
Mă tragi discret spre tine,
Iar eu pricep chemarea.
[...] Citește tot
poezie de Octavian Cocoș (13 noiembrie 2021)
Adăugat de Octavian Cocoș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Victorie fulger
Pasărea sapă ogorul,
Șarpele seamănă,
Moartea ameliorată
Aplaudă recolta!
Pluto în ceruri!
Explozia în noi.
Acolo doar în mine.
Nebun și surd, cum aș putea să fiu mai mult?
S-a isprăvit cu sine-însuși, cu fața schimbătoare, s-a isprăvit cu anotimpul pentru flacără și anotimpul pentru umbră!
Odată cu ninsoarea lentă coboară și leproșii
Deodată dragostea, egală teroarei,
Cu-o mână nevăzută încă oprește focul, saltă soarele pe cer și ne clădește iar Prietena.
Nimic nu prevestea o existență atât de viguroasă.
poezie clasică de Rene Char
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cântec
Când sunt îndrăgostită,
Iau celelalte-nfățișări
Și mi se alungește sufletul înaltul,
Într-o parte și-ntralta
Și cresc pe dânsul țevi
Cu flori halucinante și verzi,
Și mări de marmara unde-mi azvârl trupul
Acesta lent, cu genunchi vorbitori
Războaie cu soldați albaștri
Împung în iriși
Fluvii de păsări de pradă
Rănesc ochii deschiși.
Printre aceste miezuri de lumină
Înot, într-un plutitor
Și transparent ocean vorbitor.
Și tu ești prima mea uimire
Primul meu fulger nimicitor.
poezie de Mariana Didu
Adăugat de Mariana Didu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Curcubeul
Cerul s-a-ntristat deodată...
Vrăbii gureșe aleargă,
Pentru pui, s-adun hrană,
Rătăcind din creangă-n creangă
Dintr-o clipă-n alta parcă
Stă să plouă. E pustiu
Tot pământul... Numai vântul
-și poartă trenciul vinețiu
Trena frunzelor, cu ramuri
Își urzește, întristată
Existența și un fulger
Rătăcește-n lumea toată
Tunetul, din amorțeală
Ne trezește... E furtună...
Iat-o! Trece în vârtejuri
Și în jocu-i ne adună
[...] Citește tot
poezie de Rodica Nicoleta Ion din La braț cu crocodilul, printre catrene și epigrame
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!