Poezii despre fulger, pagina 10
Două inimi înfocate
Două inimi înfocate
Își duc dorul peste ape
Pe corabie purtate
Peste mări învolburate.
Au plecat prin ochi de lună
Prinzând cerului cunună
Cu a aurului soare
Pescuind mărgăritare.
Dorul greu dacând cu ele
Îl presară-n floricele
Cerul plânge-n colț de lume
Timpul fulger lasă urme.
Blând adie un vânticel
Purtând primăvara în el
Marea de vise se umple
Dragostea sună în temple.
poezie de Liliana Roibu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Copacul
În ploaie, rezemat de un copac.
El are legătură cu pământul.
Și simt sub coaja-i, palmă bătucită,
Cum freamătâ, cu ceru-n el, Cuvântul.
Din când în când trăznește mânios
Și se răzbună norii în furtună.
Un fulger de-o veni, rătăcitor,
Deodată amândoi l-om frânge-n mână.
Cuprins de lașitate, fug pe câmp
Și picurii mă-ndosie de mijloc.
El își asumă riscul verticalei,
Dispus în orice clipă să-și dea foc.
Singurătatea asta care fuge...
Singurătatea lui înfiptă-n lut...
Mă-ntorc plângând și îl cuprind în brațe.
Furtuna grea ne ține de urât.
poezie celebră de Marin Sorescu
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Furtuna
Soarele-a apus, învăluit în arămiul cerului.
Încet a dispărut, plecând dinspre această lume,
Lăsând loc lunii argintii.
Miros de primăvara-i peste tot,
Și triluri mii și mii se-aud în depărtare,
În jur e mare gălăgie, înainte de culcare.
Acum e liniște și nu se știe ce va veni să fie,
Furtună, ploaie sau tot liniște...
Tăcere de mormânt ce ne-nfioară.
Calmul... încet, încet se pierde și foșnetul
De frunze multe realizat, preia iar scena.
Un fulger și un tunet vestesc o noapte de furtună.
poezie de Irina Matei
Adăugat de Claudia Antoche
Comentează! | Votează! | Copiază!
Înfățișare
Pudrează râul tragic în oglindă,
Cu de-amăruntul, cristalin, de bal;
Săltate-n coc, volutele să prindă
Perucii de argint un encefal.
La balul liniștit, de mare gală,
De vrei să placi frumosului tău Domn:
Treaz, poleiește-ți masca facială
Și dinții înverziți de duh de somn;
Luminile odăilor le stinge!
Să-nceapă marea pară de opal,
Când înghețat, din iarna care ninge
În creștet, ca-ntr-un parc, pe encefal.
- Fii Domnului statură luminoasă,
Cu gândul sprinten fulger viitor!
Să-ți fie brațul spadă bătăioasă
Și ochiul: disc lunar lunecător.
poezie celebră de Ion Barbu din Uvedenrode
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ne-am zâmbit
în ziua aceea
două raze evadau din soare
iluminându-ne ceruri
întrebări exclamații furtuni
ascultam privirile
ne vorbeam uimirile
așterneam trăirile
captivi dorințelor
în fulger arzând
ne-am zâmbit
plângându-ne mâinele solitar
din altă dimensiune
norul de fluturi
învăluia virgulele noastre
zburându-le în noi
nespuse fluvii de cuvinte
curgeau pe suflete șiroi
bancă de căldură
în arealul speranțelor
atunci
[...] Citește tot
poezie de Dan Mitrache
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Înfățișare
Pudrează râul tragic în oglindă,
Cu de-amănuntul, cristalin, de bal;
Săltate-n coc, volutele să prindă
Perucii de argint - un encefal.
La balul liniștit, de mare gală,
De vrei să placi frumosului tău Domn:
Treaz, poleiește-ți masca facială
Și dinții înverziți de duh de somn;
Luminile odăilor le stinge!
Să-nceapă marea pară de opal,
Când înghețat, din iarna care ninge
În creștet, ca-ntr-un parc, pe encefal.
- Fii Domnului statură luminoasă,
Cu gândul - sprinten fulger viitor!
Să-ți fie brațul spadă bătăioasă
Și ochiul: disc lunar lunecător.
poezie celebră de Ion Barbu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Galaxia noastră
C-o mișcare blândă din peniță
Printre gânduri si dorințe
Împletesc frumoasă coroniță
Vreau să -i fac Lunei hăinuțe
Fulg țesut din aripă de înger
Guler mare norul alb pufos
Să -o ferească de un fulger
Pregătit să fie focu' nemilos
Un amestec vesel de culori
Pe postavul cerului lucios
Nasturi stelele comori
Lună astrul blând si luminos
Praf din stele sclipitoare
O cometă brosă am să-i prind
Galaxiea noastră-i uimitoare
Sentimentele iubiri mă cuprind
poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Corsar prin poezie
Galioane comerciale de vers
Navighează spre muze invers
De sensul poeziei fără interes
Din abisul de suflet, cules...
Vâslite de sclavi cu pene
La unison în mări perene
Să caute inspirații comori
Ascunse prin atoli de flori
De necunoscuți corsari
În fața Armadei de samsari
Ocrotită de inchiziții
Academice cu poziții
Fixe, fără e pour si mouve!
În ale lor închise enclave
Pe unde voi trece-n fulger
Cu foc de vers ca un corsar de fier
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ploaie de vară
Cerul e pătură de gri.
Doar fulgere lumină zarea...
Potecile sunt mai pustii...
Un fulger pare căi cărarea.
Se tânguie copaci... și plâng.
O simfonie-aud în noapte...
Mi-e chipul încă, un amurg
Târându-se tăcut spre moarte.
Gene de ploaie se unesc
Cu tunete și sentimente.
Vulcani, sub tălpi, își prelungesc
În vis, dorințele ardente.
Și iar mi-i fulgerul pământ
Și-n tunet caut resemnare...
De astăzi sunt doar un cuvânt
Și-un ultim semn de întrebare.
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Dansul anotimpurilor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Curse braker
(pentru că sună mai bine decât "spărgătorul de blesteme")
M-am lăsat de stele
Și nebunii am pus deoparte,
Mergând departe,
Dincolo de ele.
Să întelegi un înger,
Nu contează...
Tu fii amabil și cedează,
Ca un fulger.
Ai demontat păcatul
Și l-ai fiert,
Pe marginea pămantului inert,
Să vezi rahatul.
Pe măsura gandurilor tale,
Ți-ai pus o piedică in fapte
Și tot ce faci e noapte,
[...] Citește tot
poezie de Marius-Cezar Toma
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!