floare de colt

Ploua nins

pentru ei
timpul cernea
singurăţi
în clepsidre
ploua nins şi infinit
cu nisipuri arămii
cu nisipuri argintii...
ploua nins
cu flori de nu-mă-uita,
iar ea râdea nervos
citise Moartea ca o floare de nu-mă-uita
şi n-ar fi crezut
că locul ei de veci
va fi o lacrimă
sau o petală de miozot
peste ei
ploua nins
rugina toamnei
oţelul iernii
se înstăpâneau

[...] Citeşte tot

poezie de Dana Logigan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ploua nins

pentru ei
timpul cernea
singurăţi
în clepsidre
ploua nins şi infinit
cu nisipuri arămii
cu nisipuri argintii...
ploua nins
cu flori de nu-mă-uita,
iar ea râdea nervos
citise Moartea ca o floare de nu-mă-uita
şi n-ar fi crezut
că locul ei de veci
va fi o lacrimă
sau o petală de miozot
peste ei
ploua nins
rugina toamnei
oţelul iernii
se înstăpâneau

[...] Citeşte tot

poezie de Dana Logigan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lecţie despre cub

Se ia o bucată de piatră,
se ciopleşte cu o daltă de sânge,
se lustruieşte cu ochiul lui Homer,
se răzuieşte cu raze
până cubul iese perfect.
După aceea se sărută de nenumărate ori cubul
cu gura ta, cu gura altora
şi mai ales cu gura infantei.
După aceea se ia un ciocan
şi brusc se sfărâmă un colţ de-al cubului.
Toţi, dar absolut toţi zice-vor:
- Ce cub perfect ar fi fost acesta
de nu ar fi avut un colţ sfărâmat!

poezie celebră de Nichita Stănescu din Opere imperfecte (1979)
Adăugat de Adelina V
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lecţia despre cub

Se ia o bucată de piatră,
se ciopleşte cu o daltă de sânge,
se lustruieşte cu ochiul lui Homer,
se răzuieşte cu raze,
până cubul iese perfect.
După aceea se sărută de nenumărate ori cubul
cu gura ta, cu gura altora
şi mai ales cu gura infantei.
După aceea se ia un ciocan
şi brusc se fărâmă un colţ de-al cubului.
Toţi, dar absolut toţi zice-vor:
- Ce cub perfect ar fi fost acesta
de n-ar fi avut un colţ sfârâmat!

poezie celebră de Nichita Stănescu din Operele imperfecte (1979)
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!

Floare de colţ

Prin colindările mele te-am găsit
Sus pe stâncă, singuratică, tristă,
Înfrunţi neînfricată vijelia,
Nu sunt un colecţionar, nu te smulg din
Lumea ta, în care sălbatică ai
Crescut, chiar dacă aş vrea, nu pot, să te rup,
Ci mai degrabă, mă pun lângă tine,
Să prind şi eu aici sus rădăcini, vom
Privi-mpreună zarea, peisajul,
Vom răbda vitregia pământului,
Ne vom închina-mpreună cerului,
Vom sta neclintiţi, cu rădăcinile
Legate de tăria granitului,
Într-o unică simbioză, trăim
Împotriva tuturor aşteptărilor...

poezie de Adrian Nicula din Sanctuar sufletului cu aripi frânte (2016)
Adăugat de Adrian Nicula
Comentează! | Votează! | Copiază!

Colţ de vis

Paşii mă poartă pe ţărmul
unde valuri mişcătoare
limpezesc oglinda mării
dorul împleteşte fir de aur
din razele soarelui
steaua iubirii este mai aproape
ca niciodată
cânt de pescăruşi
mă leagănă,
pe fragede mărgele de nisip
te zăresc venind
pe vâslele vântului
din nesfârşita depărtare
ştergându-mi ochii
ce au plâns cândva...
E primăvară!
Nu ştiu un alt anotimp
mai frumos,
unde copilăria s-a retras
într-un colţ de vis.

poezie de Maria Ciobotariu (15 februarie 2015)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Glas de floare

Fiecare fiinţă are un suflet
Chiar şi o stea!
Numai că...
Noi nu le întelegem pe al noastru
Şi visăm să avem glas de floare...

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Romantism târziu

împrăştii gânduri prin zări nesfârşite
destinul meu e de povestitor
patimi carnale cu greu ispăşite
îndreaptă crezul spre Mântuitor.

nu risipesc Cuvântul niciodată
pe aripa lui lumea întreagă străbat
descrie în slove o lume minunată
care-mi arată ce mult m-am schimbat.

trăiesc nestingherită pe un colţ de rai
tare mult aş vrea s-ating o Sibilină
să îmi amintească în dulcele grai
că voi fi cândva o lumina lină.

un romantism târziu cu nuanţe corai
e azi averea mea cerească deplină.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Darul

La colţ de stradă, poate o răscruce
în viaţa ce credea că a învins-o,
mi se părea că mâna ce-a întins-o
s-a smuls din cuiul ce-o fixa pe cruce

a hoţului ce vrea acum pomană
eliberarea dintr-un jalnic trai
-pe care n-ai dori nicicând să-l ai-
nesimţitor la reguli sau dojană.

Priveam spre cerşetor cu ne-ndurare
când, spre ruşinea mea, s-a întâmplat
un lucru-atât de trist şi, cu mirare,
am asistat la scena următoare:

Un copilaş i-a dăruit o floare,
iar el... a lăcrimat şi a plecat.

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lirism de toamnă

poeme arămii toamna mi le recită
transferă în mine miresme de gutui
nu las haosul să mă ducă-n ispită
valuri spală şoapte clepsidra timpului.

dâre de iubire am lăsat în urmă
iluzii fantezii cu sclipiri de smarald
romanţa toamnei regretele curmă
inima-mi freamătă sub a razelor fald.

m-am întors din vacanţă de vară
la poeţii iubiţi la prietenii dragi
versuri boeme cu metaforă rară
trec gloria luminii vestită de magi.

pe-o gură de plai în colţ de Paradis
sădesc poeme cu mesaj precis.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!