dosul in sus

Bulbul de ceapă

Te-am visat
erai într-un alt vis
în Catedrala Vasili Blajenîi
Te vedeam prin ziduri
fiecare clopot
Te înălţa mai sus
mai sus
mai sus
iar eu
încercam cumva să ajung la Tine
nicio uşă de intrare
iar ferestrele atât de înalte...
mi-am zis:
unele lucruri nu sunt pentru oameni
mici ca mine
şi am plâns
lacrimi uriaşe
ocnă de sare
îmi descuamau
pielea

[...] Citeşte tot

poezie de Dana Logigan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lebăda albastră

Am privit odată o lebădă şi zborul ei
... dansând o stea în noapte.
Am ascultat odată o lebădă şi glasul ei
... tăcea izbind pământul.
... era lebăda albastră.

Am privit odată o lebădă...
"Ascultaţi!" - le-am spus,
"Ascultaţi cântecul lebedei albastre!"
Şi glasul ei... nu mai lovea pamântul.
Au început sa râdă.

"Priviţi castelul!" - le-am spus,
Priviţi castelul lebedei albastre,
Pe stâncă, sus o stea ea ne dansează!"

... Un fulger luminase sus, până la ea.
Şi vânătorii...-n jos priveau vânatul:
- o lebădă -

[...] Citeşte tot

poezie de Laura Stăneaţă
Adăugat de Laura Stăneaţă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fă-mă paznicul depărtărilor tale

Fă-mă paznicul depărtărilor tale,
fă-mă să am pentru pietre-ascultare,
dă-mi ochi pe care să-i desfăşor
pe-a mărilor tale însingurare;
să însoţesc a fluviilor cale
şi de pe malurile-asurzitoare,
departe-n zvonul nopţii să cobor...

În ţările-ţi pustii să mă trimiţi,
de vânturi nemiloase răscolite,
cu mari mânăstiri ce stau ca veşminte
în jurul netrăitelor vieţi.
Acolo vreau cu pelerinii să rămân,
prin nici o amăgire despărţit
să nu mai fiu de al lor glas şi chip,
şi-n dosul unui orb bătrân,
s-apuc pe-un drum nebănuit.

poezie de Rainer Maria Rilke din Ceaslov, Cartea a treia - Cartea despre sărăcie şi moarte, traducere de Maria Banuş
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Închid ochii şi mă arunc în neant

Din mine vei vedea de azi
rând scris cu cerneală albăstrie
pe cleştarul timpului, în hăul
ce mâine îţi va umple singurătatea.

Va fi aşa o prăpastie între noi
că-mi vei lipsi, primăvară de azi.
Să mă întorc, ai să mă strigi,
dar nu voi auzi sunetul din cimpoi.

Atât de departe voi fi, peste zări,
că voi muşca din nemurirea sufletului
ca dintr-un Jonathan de Fălticeni.

Voi plescăi di buze de-atâta saţ,
ştergându-mi gura cu dosul palmei,
după un boabă mieroasă de Muscat.

poezie de Lidia Popa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Capitalişti hai să ne urnim şi noi

Domnilor aşa se poate
să trăim şi noi în rate
o pauză facem-un pic
sus ori jos de la buric

În oglindă ne privim
acont pentru ţintirim
cine ştie să vorbească
va purta o altă mască

Proştii ciungii şi netoţii
vor trăi la grup cu toţii
unul mai sus să nu iasă
va cădea la loc în plasă

Plată da-vom la amin
să murim şi noi puţin

poezie de Costel Zăgan din Cezeisme 00 (1 februarie 2018)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lumii ii spuneau padure

Adevarat, cei crescuti cu osul de ceara
din intamplare pe fata de lucru
si nu pe cea de sarbatoare a lumii
se incapatanau sa-i spuna padure

iar cel mai mic dintre strainii de serviciu
plange pentru altcineva, cazut langa un far stins
aproape de buza orizontului
langa mana ta, asezata perpendicular pe tais

rictusul de pe fata vreunui pretins zeu
se sterge de dosul palmei
unui descult ce ne inventeaza inca o data
si apoi urneste din loc o stanca
de pe sufletul nostru colectiv...

poezie de Ionut Simion
Adăugat de Yunonna
Comentează! | Votează! | Copiază!

Colo sus în vremea ceia

Colo sus în vremea ceia [bis]
În frumoasa Galileea,
O fecioară vieţuia
Ce Maria se numea.

Nazaret era oraşul
Unde ea-şi avea sălaşul.
Într-o zi Maria sta
Singură şi se ruga

Îngerul Gavril intrase
La Sfânta fecioara-n casă
Şi din zbor cum se opriră
"Bucură-te" îi grăiră.

Şi deodată ce văzură:
Casa toată-i se umplură
De-o lumină lucitoare
Ca lumina de la soare

folclor românesc
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ferestre

ferestre cu gratii închise
timp agăţat de tăceri înnodate
cuvintele suspendate în aer caută un refren de consolare
pe cheltuială puţină

clipele neconsumate dospesc fără emoţie
gata să-nghită şi ultimul aer curat
liniştea se ascunde după prag
dosul uşii se frământă-n taină
scrisul mărunt mă pisează
ca picătură chinezească înfigându-mi în degete fiecare literă

din refugii se aude un huruit
născut din silabe ce mor
în metrul cub de aer curat
mă lepăd de ploi
mă lepăd de tot
mai caut lumină rămasă.

poezie de Oana Frenţescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lucrarea privirii

Mă uit cum diamantul unei stele
Taie în lung geamul cerului.
Cioburile ar trebui să-mi cadă în ochi,
Dar ele cad în sus.
Atunci... eu sunt centrul?
Mii de cioburi albastre se prăbuşesc în sus
Şi eu sunt centrul imensei constelaţii
Sferice a lumii,
Care mă apasă
Şi pe care o apăs cu privirea,
Încât diamantul stelelor
Trebuie să lucreze întruna,
Tăind acest cosmos,
Ce se măreşte sferic,
La infinit.

poezie celebră de Marin Sorescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Concurs

După rugăciuni fierbinţi,
Şi-alte multe stăruinţi,
Am văzut venind în zbor
Berzele, la cuibul lor.

Şi cum au de obicei,
Să se-aşeze cu temei
Peste hornul casei sus,
M-am gândit la un concurs.

Să-ncropesc şi eu ca ele,
Din răchite şi nuiele,
O casuţă pentru mine,
Cât mai iute şi mai bine.

Şi m-am pus curând pe treabă,
Ele-n zbor şi eu pe grabă,
Şi-am făcut cum ne-am propus:
Un cuib jos şi unul sus.

[...] Citeşte tot

poezie pentru copii de Mioara Anastasiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!