Poezii despre de-a lungul timpului, pagina 9
Pașii
Nu pot să dorm,
Mi s-a plâns copacul;
Visez urât.
Apar în juru-mi
Fel de fel de nopți,
Și, de spaimă, pe trunchiul meu coaja
Face riduri.
Uneori mă zvârcolesc și gem,
Și atunci trebuie să mă clatine puțin
Vântul,
Ca nu cumva să mă usuc
În somn.
Dar când mă trezesc
Văd un ochi care mă pândește
În piatra de colo,
Și aud pași de groază
Apropiindu-se.
[...] Citește tot
poezie celebră de Marin Sorescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre somn
- poezii despre vânt
- poezii despre visare
- poezii despre timp
- poezii despre spaimă
- poezii despre plâns
- poezii despre noapte
- poezii despre groază
- poezii despre frunze
Când am venit
Când am venit,
Inima era iubire.
În timp,
Pentru că mi-au spus
Că așa este corect,
Am îmbrăcat-o în piatră.
Simțind că lipsește ceva
De-a lungul anilor,
Am tot încercat
Să o aduc dinafară,
Dar tot ce am făcut
A fost inutil.
Abia când am schimbat direcția
Piatra s-a spart de la sine,
Lăsând să se vadă
Inima care este iubire.
poezie de Paul Avram
Adăugat de George Aurelian Stochițoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre schimbare, poezii despre iubire, poezii despre inimă sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
Sunt a ta
Am găsit, da, am găsit fericirea
Cuprinsă în nestemata numelui tău.
Maestrul meu Preaiubit,
Mi-ai oferit un cadou neprețuit.
Cu inima plină de dragoste, l-am acceptat.
Am aflat ce căutasem, de-a lungul nenumăratelor zile.
Strălucirea nestematei, nimeni nu poate să o țină doar pentru el,
Nimeni nu poate să o fure,
Zi după zi ea crește și rupe orice zăgazuri.
În corabia adevărului, condusă de Preaiubitul meu.
Sunt a ta!!!
Si am venit în oceanul existenței tale.
poezie de Lusiana Drăgușin (19 iulie 2010)
Adăugat de Lusiana Drăgușin
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre zile, poezii despre ocean, poezii despre marină, poezii despre fericire, poezii despre existență sau poezii despre creștere
Schimbări
Calendarul timpului
s-a pierdut în negura
anotimpurilor,
ce trec de-a valma.
Câtă suspiciune există
și-n rânduiala
ce se face
în cronologia anilor.
Huzuresc fiori de gheață
ce-și îndreaptă ascuțișul
spre sufletele goale
din trupuri firave.
Vântul uitării
rostogolește mințile
care au luat-o razna
și le tot duce...
poezie de Ion Răduț
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre uitare, poezii despre trup și suflet, poezii despre suflet, poezii despre gheață sau poezii despre cronologie
Schimbări
Calendarul timpului
s-a pierdut în negura
anotimpurilor,
ce trec de-a valma.
Câtă suspiciune există
și-n rânduiala
ce se face
în cronologia anilor.
Huzuresc fiori de gheață
ce-și îndreaptă ascuțișul
spre sufletele goale
din trupuri firave.
Vântul uitării
rostogolește mințile
care au luat-o razna
și le tot duce...
poezie de Ion Răduț din Un pod peste timp
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Omul care aduce ploaie
Tu ești omul care-aduce ploaie.
Brațele tale îmi curg de-a lungul trupului,
privirea ta îmi clătește gâtul,
gura ta face să-mi crească la șold
o floare umedă, albastră.
Ai rupt inelul de aur
care mă logodise cu seceta,
inelul de aur uscat
gravat cu spin de cenușă.
Neliniștea recoltelor îmi umflă pieptul.
Ciucuri de apă îmi spânzură la vârful degetelor.
Tunete blânde călătoresc prin noi.
poezie de Nina Cassian
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre recoltă
- poezii despre ploaie
- poezii despre gură
- poezii despre grafică
- poezii despre flori
- poezii despre degete
- poezii despre cenușă
- poezii despre aur
Arată-mi dacă...
dacă pot cu ultima din ușurințe
să te învelesc în plapumă de vise
arată-mi măcar una din legile nescrise
ce-mi interzic aduceri de aminte
dacă mai pot cu razele de soare
să te dezbrac de clarul lin de lună
arată-mi omul care va să spună
că sunt călcat de soarte în picioare
dacă mai pot să fredonez cu duioșie
o doină ciobanescă de la munte
arată-mi curcubeul ce-l dorești ca punte
de-a lungul valului de suplă veșnicie...
poezie de Iurie Osoianu (9 august 2012)
Adăugat de Iurie Osoianu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Vezi mai multe poezii despre picioare, poezii despre munți, poezii despre legi, poezii despre interdicții, poezii despre dorințe, poezii despre curcubeu sau poezii despre Soare
Petale în cădere
Plecat este oaspetele din Camera Stărilor,
Iar petalele din grădina mea cad în zigzag,
Derutate, de-a lungul aleii cotite,
Escortând, ca niște balerine, soarele la asfințit.
Oh, cum pot oare privi și-îndura felul în care sunt spulberate?
Pentru ochii triști ele nu se vor mai întoarce niciodată.
Parfumul inimii se pierde odată cu sfârșitul primăverii
Și-apoi nu mai rămâne nimic doar veșmântul pătat de lacrimi.
poezie de Li Shangyin, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre tristețe, poezii despre sfârșit, poezii despre primăvară, poezii despre ochi, poezii despre dans sau poezii despre balet
Lângă tine
e insuportabil cât de tânăr am fost,
prin locuri ce schimbau între ele
lucrurile iar și iar oxidate,
până li se dezvăluia sensul imaginar
e aproape o mângâiere că în spatele
sufletului chircit în căutarea somnului
se sting țipetele și durerea mută,
urmând moartea ca pe un ghid
totuși, în ciuda dorinței și speranței,
pe fundul apelor, în mijlocul pădurilor,
de-a lungul deșerturilor sincere
corpul mă abandonează lângă tine
mă îngrop în pământul nimănui
și încep mereu să trăiesc
poezie de George Avram
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre viață, poezii despre tinerețe, poezii despre sinceritate, poezii despre păduri, poezii despre moarte, poezii despre imaginație sau poezii despre durere
Imaginea, ca într-o Hexagramă
Imaginea, ca într-o Hexagramă:
Eremitul închide ușa în fața viscolului.
Astfel reține căldura în baracă.
De-a lungul iernii își sortează tot ce are.
Lucrurile care au fost începute bine trebuie să fie duse la capăt.
Celelalte, trebuie aruncate.
Primăvara el apare cu un veșmânt
și cu o singură carte.
Baraca este foarte curată.
Dacă nu ar fi fost acest lucru, n-ai fi putut bănui niciodată
că cineva a locuit acolo.
poezie de Lew Welch, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre început, poezii despre viscol, poezii despre imagine, poezii despre iarnă, poezii despre cărți sau poezii despre curățenie