de-a lungul timpului

Oameni care sunt de plâns

N-au nici puterea de-a iubi
Şi nici pe cea de-a dărui,
N-au nici puterea de-a ierta
Şi nici pe cea de-a se-ndrepta.

pamflet de George Budoi din Calităţile şi defectele în aforisme, epigrame, madrigale, poezii, pamflete şi satire (20 martie 2024)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Straturi

Am parcurs multe vieţi,
unele fiind ale mele –
şi nu mai sunt cine am fost,
deşi câteva principii ale stării de fi
au rămas aceleaşi, iar eu încă mai lupt
să nu mă rătăcesc.

Când privesc înapoi,
căci sunt osândit să privesc,
pentru a strânge puterea
necesară continuării călătoriei,
văd reperele înşirându-se
în apusul orizontului
şi focuri mocnite urmând drumul
de-a lungul taberelor de campare
peste care îngerii gunoaielor
dau rotocoale bătând greoi din aripi.

Oh, eu însumi am întemeiat o famile
din sentimentele mele cele mai profunde,

[...] Citeşte tot

poezie de Stanley Jasspon Kunitz, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gol

În agonia cea mocnită,
S-au rupt şi visele în două
Şi-am înţeles într-o secundă,
Dezamăgirea cea de rouă.

Nu-mi mai erai minune-n cuget,
Nici zeul tutelar, tritonic,
Căci din orgoliosul scâncet,
Creşteau durerile plutonic.

Te-aş fi ţinut avid în sânge,
De-a lungul miilor de vieţi,
Dar golul dintre noi străpunge
Şi-ntrebări s-au stivuit peceţi.

poezie de Alina Florica
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De-abia plecaseşi

De-abia plecaseşi. Te-am rugat să pleci.
Te urmăream de-a lungul molatecii poteci,
Pân-ai pierit, la capăt, prin trifoi.
Nu te-ai uitat o dată înapoi!

Ţi-as fi făcut un semn, după plecare,
Dar ce-i un semn din umbră-n depărtare?

Voiam să pleci, voiam şi să rămâi.
Ai ascultat de gândul ce-l dintâi.
Nu te oprise gândul fără glas.
De ce-ai plecat? De ce-ai fi mai rămas?

poezie celebră de Tudor Arghezi
Adăugat de Genovica Manta
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cămăşi cu mânecile suflecate

După amiezi cu mânecile cămăşii suflecate
se-întorc către pulovere-acum când copacii
se-îmbujorează şi-şi scutură ultimele
frunze-n făcări de-a lungul
marii inimi rănite-a Sudului.
Cupa spiritului alunecă la vale
pe unda şoselei scânteind sub lună.
Un hot de râs în depărtare, umbre.
Dragoste sau otravă? E rândul tău. Bea
în cinstea latitudinilor pe care picură stropi de stele.

poezie de Rita Dove, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oglinda din afara timpului

Oglinda din afara timpului am privit
şi modul meu de-a prinde viaţa l-am văzut
lacom şi pofticios căci ultima ocazie s-a ivit
cu lumea să mă raportez în cercul devolut.
Impulsul ce fierele-mi mişcă e provocarea,
poate pentru că de mici am fost învăţaţi
mai buni decât noi înşine să fim, precum zarea,
ori poate, pentru a ne simţi destul de importanţi,
ne creşte vrerea de a cunoaşte răsuflarea
dorinţei de-a iubi ce se-adânceşte precum marea.
În fond, lumea toată-i o descoperire
care cere negreşit o acţiune.
Acţiunea de-ar fi un sentiment,
stimulentul ne-ar duce oriunde fără viriment
şi dacă lucrarea ar fi un cuvânt,
cu siguranţă "exist" ne-ar fi acoperământ.
Am avut zile cu cerul în mână
şi nopţi albe cu rele şi bune împreună,
dimineţi speciale dar şi aparent egale
şi-n aceeaşi mişcare constantă

[...] Citeşte tot

poezie de Doina-Maria Constantin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iluzii false

Printre amintiri există întotdeauna senzaţii primăvăratice.
Surâsul tău cu buza uşor îndoită, nepreţuit,
pleoapa ta cu privirea temătoare,
tăcerea ta care picură într-o altă existenţă.
Iubirea stă de veghe cu lacrimile tristeţii îndepărtate.
Ambele, surâs si pleoapă, regăsesc zilnic experienţa iubirii.
Mai sunt alte amintiri în lungul drum al timpului.
Impetuozitatea unui sărut îmi readuce în memorie gesturi de altădată,
sublimele atingere ale corpului.
Îmi hrănesc cu absenţa ta iluziile false.

poezie de Roger Casanatan, traducere de Angi Melania Cristea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Inevitabil estival

suntem prea fricoşi
ne începem constant ziua din dreptul a ceva expirat
tot balansul acesta... tot balastul:
cine să ne plângă de milă?

intraţi în aria de coliziune cu nimicul
inactivi activăm funcţia de economisire a afectului

! dar suntem oameni
avem nevoie de jumătăţile-acestea!
nu ne displace balconul cu briză
nici firimiturile gesturilor noastre
conservate într-un vârf cu levănţică

*
asemenea vieţii
orice cuvânt cu sens se naşte
dintr-o dragoste

să fie iubirea iasomiei

[...] Citeşte tot

poezie de Daniela Luminiţa Teleoacă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ametist lucid declamând

Au murit caii, nechează călării
Fiori de mătase trec prin şira spinării
Se revarsă noaptea peste urbe
Statuile plâng pe străzile curbe
Pe care se plimbă uşor resemnate
Figurile triste cu şeile-n spate
Privind melancolic spre ţărmul mării
Cu faţa prelungă ca semnu-ntrebării;
De-a lungul plajei luminate şi lise
Suspină pierdute şi moartele vise
De unde cu zorii răsună duios,
Un cânt de sirenă nespus de frumos

poezie de Ion Untaru din Vestitorul (1999)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pământul

Pe spate ne-am întins în iarbă: tu şi eu.
Văzduhul topit ca ceara-n arşiţa de soare
curgea de-a lungul peste mirişti ca un râu.
Tăcere-apăsătoare stăpânea pământul
şi-o întrebare mi-a căzut în suflet până-n fund.

N-avea să-mi spună
nimic pământul? Tot pământu-acesta
neîndurător de larg şi-ucigător de mut,
nimic?

Ca să-l aud mai bine mi-am lipit
de glii urechea - îndoielnic şi supus -
şi pe sub glii ţi-am auzit
a inimei bătaie zgomotoasă.

Pământul răspundea.

poezie celebră de Lucian Blaga
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!