atarna

Vremea speranţei ucise

E ropot de ploaie de vise
Şi fulgere-n minte îmi vin,
E vremea speranţei ucise,
E timpul menit să mă-nchin.

Genunchi-mi sărută cu teamă
Granitul tocit de pe drum
Şi drumul începe să geamă
Că-ncep a-l iubi la costum.

O rugă-mi atârnă de buze;
De ce nu se-nalţă la Cer?
Silabele mele-s lăuze
Şi nu mai plutesc în eter!

O ploaie de vise nebune
Ce pare acum c-a trecut,
Genunchii-mi încep să se-adune
Din drumul atât de tăcut.

poezie de Ioan Ciprian Moroşanu
Adăugat de Ioan Ciprian Moroşanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Într-o zi

respir în cuvinte nescrise
e seară, e târziu şi e iarnă
mai ninge în munte
visele trec, speranţele mor
s-au veştejit şi florile pe câmp
tăcerile curg, ucid iar un vis
aştept să mă dezbrac de gânduri
să ascund in palme doruri de viaţă
razele soarelui să atingă inimile noastre chinuite
atârnă îngeri de ceară pe crucea de spini
rătăcesc prin clipe pierdute, uitând firesc să trăiesc
aştept să înflorească sufletele noastre
într-o zi, de va fi
atunci, vom şti ce am fost
de va fi, mâine o zi

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunete False

Sunete false
căzute într-o ureche
ace de gămălie,
să umple de găuri
timpanul,
să agaţe-n el
toate şoaptele,
strigătele,
vorbele,
să le preschimbe-n cercei
înlănţuiţi,
dintr-o atingere într-alta –
colier anti-muzical,
sărutări de metal
din ce în ce mai dese,
din ce în ce mai grele,
atârnă agonizând,
iar tu le porţi,
Iubire
sufocată de-accesorii.

[...] Citeşte tot

poezie de Sorana Felicia Petrescu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Moartea lui Guillaume Apollinaire

noi nu ştim nimic
noi nu ştiam nimic despre durere
anotimpul amar al frigului
scobeşte dâre lungi în muşchii noştri
el ar fi preferat bucuria victoriei
înţelepţi sub restriştile calme în colivie
neputând face nimic
dacă zăpada ar cădea în sus
dacă soarele ar urca la noi în timpul nopţii
să ne încălzească
şi arborii ar atârna cu coroanele lor - plânset unic -
dacă păsările ar fi printre noi să se oglindească
s-ar putea înţelege
moartea ar fi o îndelungată călătorie frumoasă
şi vacanţele nemărginite ale cărnii structuri şi oase

poezie celebră de Tristan Tzara
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Flori de tinichea

Mă rostogoleam prin ceaţă,
un ghem
cu sângele stând în vene.

La un moment dat,
din uliţa satului natal
numai amintirea şotronului
se desprinsese de minte
şi ciobul alb
ca un dinte.

Împletită
cu poveştile auzite la bunica,
limba fiarelor
îmi venea să o vorbesc.

De ciocul berzei
ce-mi adusese
ani la rând
primăvara

[...] Citeşte tot

poezie de Dana Ene
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vedeta

Ai blugi tăiaţi şi zdrenţele-ţi atârnă,
Cercel în nas şi tatuaj pe mână,
Părul violet şi ceafa bine rasă,
În buze botox, ca să fii sexoasă,
Iar bluza sigur ţi-a rămas cam mică,
Îţi etalezi buricul fără frică,
Porţi tenişi, ca să ieşi în evidenţă,
Pe chip ai fond de ten din abundenţă,
Mergi în figuri, te mişti ca o felină,
Te-ai dat c-o sticlă de lavandă fină,
Toţi te privesc, tu pari indiferentă
Cu-a ta poşetă roz, fosforescentă.
Eşti o vedetă, ce mai tura-vura,
Dar asta numai până deschizi gura.

sonet epigramatic de Octavian Cocoş (14 mai 2022)
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rucsacul

ronţăi nepăsător
minute
din viaţa
fără lumină,
bordură de granit
lovesc...
mă doare
dar trăiesc
merg şi merg
pe trotuar
trotuarul oare al vieţii
contează?
am pus viaţa în rucsac
şi ce …
cui îi pasă?
drumar în lume de mulţime,
pierdut,
necunoscut,
nu aud...
am căşti în urechi

[...] Citeşte tot

poezie de Viorel Muha (2007)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!

Candelabrul cuvintelor

În ploi de cuvinte ce-ngheaţă,
Tot jurul devine macabru
Şi rece, şi fără de viaţă,
Din sloiuri, sculptat, candelabru.

Ca braţe-i atârnă junghere,
Se-nfig în tăcerea de stâncă
Şi ard, şi provoacă durere
În rana deja prea adâncă.

Copacul de gânduri şi vise,
Mai poate, mai rabdă şi duce
În lumea cuvintelor scrise
Îngheţul acelui ce luce.

E, totuşi, frumos, candelabrul,
Cu braţele-i reci de lumină!
Doar stânca îi simte macabrul
Prin răni ce îi cresc, fără vină.

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dinspre departe

miroase a tine
miroase a ploi spânzurate
se leagănă totul în neînţelesuri
cântecul atârnă de cuvinte necăzute in inimă
şi vântul întoarce copacii
îmbrăţişarea e la mare distanţă
şi braţele-s rămase în aer
locul tragic e ferit de tălpi
razele soarelui sprijină planeta să nu cadă
o altă matematică adună şi scade
împarte şi înmulţeşte unu şi cu unu
timpul curge dureros peste toate
te vreau negândit conectat
la visele rămase printre luceferii teferi
miroase a tine dinspre departe

poezie de Oana Frenţescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cum aş putea să iubesc toamna?...

cum aş putea să iubesc toamna
pentru dimineţile ei mohorâte
ce-mi atârnă de suflet
împovărându-l
pentru cocorii alungaţi
şi frunze desfrunzite
călătoare-n delir
covor aşternând
al doamnei plătit bir
pentru nesfârşitele nopţi
pline de tăceri
când timpul parcă adoarme
şi azi abia se rupe de ieri
cum aş putea să te iubesc toamnă
pentru oglinda ce acum îmi arată
un chip răvăşit şi străin
când simt golul sub pleoape
şi-amurgul răsare
tot mai aproape?...

poezie de George Ioniţă (6 octombrie 2015)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!