apucat

Ochii umezi ai lumii

locuiesc la picioarele sufletului
în balta istoriei
printre gânduri plecate, altele uitate, toate ratate
în jur fatidice umbre
aleargă, se plimbă
cum ştiu ele, adică aiurea
uneori plouă
plouă când nu trebuie
plouă cu lacrimi amare
pe drumuri uscate de vreme, prea devreme
tac în cuvinte nerostite, de teamă
o teamă ancestrală ce zace în mine
noaptea macin vise sterile
obosit de reîntoarceri inutile
în acelaşi timp, în acelaşi loc
offf, ce viaţă, ce soartă
nu am cerut nimic, nimicul l-am primit
am tot bătut din poartă în poartă
tăcerea mi-a răspuns, odată
atunci m-am apucat de scris

[...] Citeşte tot

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tenacitate

Ascuns adânc, într-o pădure deasă,
Un mic păianjen plin de zel trudea
Să-şi ţeasă pânza fină şi frumoasă,
Ca să mai prindă câte-o muscă-n ea.

Şi isprăvind într-un târziu lucrarea
S-a tras deoparte şi a adormit
Fiindcă-l epuizase încordarea
Şi se simţea în pânză ocrotit.

A doua zi, o veveriţă mare,
Ce a sărit pe-un ram alăturat,
Cu coada a lovit, din întâmplare,
Şi minunata pânză i-a stricat.

Privind neputincios nenorocirea,
În loc să se agite în zadar,
Păianjenul, că aceasta-i este firea,
S-a apucat să-şi ţeasă pânza iar.

[...] Citeşte tot

poezie de Octavian Cocoş (26 august 2020)
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Omul prin sine însuşi

Aseară l-am vizitat pe Ştefan Grec,
un bărbat de-o vârstă cu mine,
care şi-a pus acsa
în munţii cei mari
dintre Bucovina şi Maramureş,
a aşezat o roată pe râu
şi şi-a făcut cu mâinile lui
lumină electrică,
şi într-o zi s-a apucat de sculptură.

Vedeam rădăcinile, zice,
şi nu mi se păreau rădăcini,
ci animale şi oameni şi zboruri.
Şi casa lui e populată
de rădăcini care nu sunt rădăcini
ci oameni şi fiare şi zboruri.

Şi-atât de-adevărate sunt sculpturile
lui Ştefan Grec,
muncitor forestier maramureşean

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Adrian Păunescu din volumul "Apogeul firii"
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un timp al nimănui

Din celulele secundei
luminează
un timp al nimănui
oricând poţi întinde braţul stâng
să cuprinzi bătaia lunii prin halou cu cerul
soarele nu iartă nu bate
arde luminează înviază sau ucide fără milă
toate celulele secundei răsăritului
din noi

mai rămâne ceva ilizibil care
pentru noi
este foarte important să cuprindem
în propria bătaie cu secunda
acel ritm pe care
nimeni din rădăcini
nu l-a apucat
l-a trăit cu patimă şi durere
cu patimă şi bucurie
cu lacrimă în plâns sau în hohotul clovnului

[...] Citeşte tot

poezie de Anne Marie Bejliu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Satul din Ardeal

Într-un sătuc uitat de lume din Ardeal
Mi-am petrecut cândva copilăria,
Acolo, telefoanele nu au semnal
Şi cerul prinde-n braţe strâns câmpia.

La nord curgea şoptit un râu molatic
Atins de sălcii în răsărit de soare
Şi mai la nord, un crâng aşa sălbatic
Cu lupi, cu cerbi şi blânde căprioare.

Erau doar două uliţe în sat,
Le străbăteam de zece ori pe zi,
Pe ele, doi cocoşi şi azi se bat,
Iar noi nu mai suntem de mult copii.

Ne hârjoneam râzând printre castani
Dar timpul veselia a apucat să fure,
De-atuncea au trecut atâţia ani,
Nu mai există astăzi nici pădure.

[...] Citeşte tot

poezie de Angelica Ioanovici din Moneda spre vise
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Leanca Mocifleanca

Fiind la buza digului,
Leanca Mociofleanca
n-a apucat să ia mare lucru.
Niscaiva ţoale şi cloţa cu ouă,
că apa venea supărată,
supărată şi învolburată,
de parcă i-ar fi făcut, ea ceva.
Îu, Mărine, Mărine!
Asta are ce are cu mine,
a jelit tot drumul
până la un neam de-al ei din Goicea Mică.
Aici, cum i s-a-mplinit sorocul,
cloţa a şi scos douăzeci de puişori galbeni,
de parcă erau din aur.
Ţinea la ei ca la ochii din cap.
Deh! Erau întreaga ei avere,
mobilă şi imobilă.
Dar cum un necaz,
nu vine niciodată singur,
a venit aviara.

[...] Citeşte tot

poezie de George Ceauşu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tăticul meu

Mi-e dor de palma ce-mi dădeai
când nu eram cuminte,
Apoi în braţe mă luai,
mă sărutai pe frunte.
Mă îndemnai cu dulci cuvinte
să fiu copil ascultător.
Îmi dădeai învăţăminte
ca să mă port în viitor.
Pe câmpul ars de soare
unde trudeai din greu,
Îţi aduceam mâncare
şi apă, tăticul meu.
Cu apa din cănuţă
tu faţa-ţi răcoreai,
Şi-n umbra la căruţă,
la masă te-aşezai.
Tu pofta de mâncare,
c-o ţuică îţi sporeai.
Făceai o cruce mare
şi traista desfăceai.

[...] Citeşte tot

poezie de Dumitru Delcă (noiembrie 2015)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şeriful oraşului

Când consumul de alcool a fost interzis în restaurante,
Partizanii Prohibiţiei m-au numit Şeriful Oraşului –
Şi asta pentru că pe vremea când mai eram beţivan,
Înainte să fi apucat calea bisericii, am ucis un suedez
Lângă joagărul de la Crângul Arţarilor.
Ei doreau un bărbat teribil,
Sever, drept credincios, puternic, curajos
Şi, mai ales, duşman al saloanelor şi al beţivilor,
Care să instaureze legea în oraş.
Mi-au făcut cadou bastonul
Cu care l-am lovit pe Jack McGuire –
Înainte ca acesta să scoată arma şi să ucidă.
Prohibiţioniştii şi-au cheltuit degeaba banii
Ca să-l vadă spânzurat, pentru că am apărut
Într-un vis unuia dintre cei doisprezece juraţi
Şi i-am dezvăluit secretul întregii poveşti.
Paisprezece ani de puşcarie era un preţ cinstit pentru fapta sa.

epitaf de Edgar Lee Masters din antologia de versuri Antologia de la Spoon River, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cred că am înghiţit o stea

când alergam ca un zăpăcit pe coama dealului
să prind de roate carul mic
să-i pun piedică cu un lanţ din tulpini de păpădie
cum am văzut că punea bunicul la carul cu boii crescuţi de el
luat cu împrumut de la CAP să-şi care lemne pentru iarnă
îmi plăcea că boii încă-l cunoşteau de stăpân
şi-i ascultau cu blândeţe comenzile
când hăis când cea când hooo măi dragilor
mă scutura carul ca pe un dovleac nepriponit
cântam ca un apucat melodii auzite pe la radio
iar privighetorile se luptau să mă-ntreacă
doar bunicul număra frunzele
zicea că vine în curând toamna
mirosea deja a tămâiosă pe deal
când zburdam ziua după puful păpădiilor
ca după galaxiile nopţiilor
ca după steaua aceea care-mi bate acum
în inimă

poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De astăzi nu mai scriu...

M-am hotărât, de astăzi nu mai scriu,
E prea multă risipă de cuvinte.
Şi drept să spun, aproape că nu ştiu
De-or folosi cuiva, de-aci "nainte.

Nu este hotărâre de moment
Sau rezultatul nu ştiu cărui vis,
Ba, am primit chiar şi-un avertisment;
Că prea târziu m-am apucat de scris.

Dac-aş fi fost o iotă mai precoce...
Ar fi-nţeles, primeam şi ajutor,
Dar nu am har, chemare şi... nici voce,
Mi-a precizat... puţin iscoditor.

Şi plictisit, s-a-ntins în jilţul lui
Fin, aurit şi "nalt cât o cetate.
Aş fi dorit să spun, dar n-aveam cui,
Că mă simţeam jignit, fără dreptate.

[...] Citeşte tot

poezie de Marin Bunget
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!