Poezii despre apar, pagina 9
Evoluție
Schimbările se reproduc
Cu de la sine inițiativă
Sau împinse dindărăt
Modificări apar inopinat
Variind din cauze varii
Par cuvinte date la întors
În limite impuse concentric
Străfulgerări de idealuri
Răstălmăcite concertat
În conformații umanoide
Transfugi abili peste ere
Indivizi ăstei planete
În perioada dintre ecouri
Evoluează frenetic
În salturi ascendente
Prin mutații genetice
În structura ADN-ului
Sau copiind-ul la indigo
Prefigurând cu stupoare
Era clonelor ce va să fie.
poezie de David Boia (5 iunie 2015)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tu și tu
Vezi cum apar
Inoportun răutăți
Ca de sub oboroc
Să evităm din start
Gândurile negative
Și privirile urâte
Să nu ne fie de deochi
Ele poate alunga
Plăceri în devenire
Ele poate ucide
Sentimente dragi
Și iubiri incipiente
Acum dacă nu putem
Da înapoi nicidecum
Deci să mergem înainte
Spre doruri prelungi
Cu speranțe intrinseci
Pe ritmuri tremolo
Că înainte era mai bine
Așa mi-a zis tuși tu.
poezie de David Boia (30 octombrie 2017)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!
Din iertare
Prin ochii neobosiți ai timpului
Apare o raza de speranță
Cu puterea blândă a gândului
Ne trezim în fiecare dimineață
De n-am uitat și am iertat
Un timp un ceas ce-a mai rămas
O iubire ce ne-a fermecat
Fiecare avem nevoie de un popas
Bucură-te de fiecare clipă
Îmi spune timpul din priviri
Nu mă judeca repede în pripă
Din iertare apar noi iubiri
poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Beau dintr-un pahar
beau de uit de mine
am uitat să te sărut
de spaimă am făcut-o
și tu
ești responsabilă de spaima mea
înăbușită acum cu băutură
aceste buze miros a vinovăție
și tu
tu ce faci? îmi apar
ții mie ție
ești boala mea dacă iubirea e o boală
și tu
zbori ca fulgul pe râuri de fericire
o să-ți a
duc un buchet de flori dacă nu beau
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
În amurg
În amurg, soarele pleacă
Să se culce după deal.
Când noaptea stă să înceapă,
Duios se-aude un caval.
La chemarea-i neîntreruptă
Codanele vin la poartă.
Glasul dragostei ascultă,
Își spun dorurile-n șoaptă.
Pe furiș, apar flăcăii
Să le fure un sărut.
Mama din ușa odăii
Le cheamă în așternut.
Liniștea nopții se-așterne.
Luna somnul le veghează.
Fetele cu capu-n perne,
La iubitul lor visează.
poezie de Dumitru Delcă (iunie 2013)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
În scrumul dimineții
E vară, dimineață, vreme bună,
de-afară se aude ciripit
și cearta vrăbiilor ce se-adună
pe-asfaltu'-nfierbântat, la cigulit.
Îmi amintesc de unele concerte,
cu ținta, uneori, un "mare-artist",
pe care fete în bărbați experte,
l-ar vrea, dar... merge și-un instrumentist!
Îmi fac, rapid, o cafeluță mică,
și ies cu ea la masa din balcon;
pe-un fir întins, se-așează-o rândunică,
străină în orașul de beton.
E-așa frumoasă, gingașă, timidă,
c-un tril plăcut, cu roșul de sub gât
continuat de-un alb ca de hlamidă
ce de pe umeri i s-a pogorât.
[...] Citește tot
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu din Zece
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Suntem alt fel
Și eram copii originali
Dar nu întocmai ca și noi
Ne deosebeam unii de alții
Și fiecare diferea de el
Suntem arareori ca noi
Și asta numai din hazard
Diferențele de sine
Apar la orice persoană
În oricare număr și caz
Ca subiecte aleatorii
Și extensii la scadență
Între diferență și sumă
Suntem alt fel de cum ne știm
Diferiți de cum ne credem
Deosebiți de cum gândim
Căutând să ne cunoaștem
Aflăm că suntem variabili
Găsim că suntem fluctuanți.
poezie de David Boia (19 mai 2015)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!
A crede-n tine
Să crezi în lume, nu-i păcat,
Dar nu știu, oare, cum se face,
Că-această lume câteodat',
Se-ntâmplă să nu-ți deie pace!
A crede-n oameni, lucru-i bun,
E o speranță nălțătoare!
Atunci când tu pornești la drum,
Izbânda-ți cere să fii mare!
A crede-n tine-i lucru sfânt!
Deși obstacolele vieții
Apar în cale rând pe rând,
Tu dai culoare Demnității!
poezie de Nina Lavric
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Zarea
Zarea clipelor albastre
trezește deodată vântul,
peste ploaia fermecată
care își pornește cântul.
Picături de gânduri reci
curg într-una peste flori,
ele ies din visul nopții
și deodată dau fiori.
Ascult frunzele cum cad,
foșnetul de anotimp,
copacii mai rar apar
în veșmântul lor de ghimp.
Așteptările de seară
vin în raze de speranță
și plutesc cum este globul
argintiu și plin de viață.
poezie de Ion Răduț
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Zarea
Zarea clipelor albastre
trezește deodată vântul,
peste ploaia fermecată
care își pornește cântul.
Picături de gânduri reci
curg într-una peste flori,
ele ies din visul nopții
și deodată dau fiori.
Ascult frunzele cum cad,
foșnetul de anotimp,
copacii mai rar apar
în veșmântul lor de ghimp.
Așteptările de seară
vin în raze de speranță
și plutesc cum este globul
argintiu și plin de viață.
poezie de Ion Răduț din Un pod peste timp
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!