Poezii despre liniste si pace, pagina 9
Poem cu îngeri
viața printre îngeri e-o sursă de extaze
sunt creați să mângâie, să fie alinare
pe capete au nimburi în suflete au raze
cu magice lumini pun lumea în mișcare.
ei răspândesc în zare liniște și pace
în joaca lor și stelele se-adună
cu grații și candoare timpul se preface
pe ceruri să răsune numai voia bună.
sufletele pure nu știu ce e păcatul
la picioarele lor se sfarmă blesteme
ajunge în cântec suspinul, oftatul
în universul lor se formează sisteme.
sunt elanuri divine, purifică pământul
din vise crează un brâu de diademe.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Psalm
mă-nvăluie superbe perdele de lumină
când inima-mi acopăr cu liniște și pace
în veghea lunii cu candoarea lină
visez că iubesc că fac tot ce-mi place.
săptămâna patimilor o trăiesc intens
Cristos poartă și crucea mea în spate
viața cu credință are magic sens
izvorul mântuirii mă spală de păcate.
după orice suferință învie bucuria
și trăiesc împăcată minunile vieții
steaua dragostei depune mărturia
în fața cerului unde cântă profeții.
eu nu-l tradez pe Iisus la Cina cea de Taină
îmbrac lumina Lui ca pe o sfântă haină.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Viață de vis
(lui Ninel și Mihaelei)
în biserici se aud coruri îngerești
slava lui Cristos răsună în cânturi
se transformă-n psaltir patimi lumești
toate fericirile-s răspândite de vânturi.
am trăit magia vacanței în micul Paradis
alături de prieteni dragi și valoroși
în liniște și pace s-a împlinit vechi vis
am cunoscut în viață oameni glorioși.
împart nostalgia în multe pasiuni
dragostea de oameni crează extaze
cu arta și știința am făcut uniuni
emoțiile vremii le transpun în fraze.
dragi poeme se nasc de Luni până Luni
gânduri înțelepte se împletesc cu raze.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Deschideri ilustrative
întâlnesc pe stradă chiștoace de viață
cerșetori în zdrențe ce raze imploră
să străpungă timpul afundat în ceață
mila divină să cearnă sublimă auroră.
nu striviți vă rog galbene amintiri
frunzele căzute din arborele vieții
vreau gândurie toate să fie prevestiri
pe cărările vremii să conducă drumeții.
pe drumuri de lumină văd deschideri vaste
spre sfinții ce veghează la liniște și pace
spre zâmbete solare departe de năpaste
spre cerul cu stele pururea vivace.
marii gânditori neagă gânduri nefaste
să aprofundez opera lor îmi place.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sonet pentru Cristos
primesc și eu salvarea de la Isus Cristos
în lumina-i sfântă iar mă transfigurez
am îndepărtat abisul hulpav, voluptos
țelul mântuirii a crescut prin crez.
Cristos este iubirea sublimă și eternă
extinsă ca un univers pavat cu stele
e așteptata pace și liniște internă
lumini care mă-nvață cum sa ajung la ele.
Cristos e împăcarea cu cerul și pământul
evlavie crescută în ronduri și răzoare
învățătura Lui îndulcește Cuvântul.
munte de înțelegere înălțat în soare
trainică blândețe ce potolește vântul
cine i se alătură niciodată nu moare.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Liniște
Ce liniște am, fără tine!
Tăcerea din jur mă apasă.
Iar inima zice: nu-mi pasă.
Și totuși.... ceva nu e bine.
Mă simt ca bolnavă. Și tristă,
Lipsește dorinta de-a face.
Un trup fără vlagă, ce zace.
Dar nu vreau să știu iar de tine.
Secat-a izvorul din mine, cu dor.
Ai fost, nu mai ești. Doar trecut.
Frumos am crezut că va fi. A durut.
De-acum nu-mi mai pasă, eu zbor
Spre zări mai senine, cu dragoste lină,
Cu cald și cu pace în suflet și-n gând.
Va fi ca și cum n-am știut de tine nicicând
Rămâi sănătos. O stea, tu, vei fi, în lumină.
poezie de Magdalena Rus
Adăugat de Magdalena Rus
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vela
Sclipește-n zare-o velă albă, se-înclină și revine,
Acolo unde cerul și marea-albastră-s una:
Ce caută-n aceste ținuturi pentru ea străine?
Ce-a lăsat în urmă,-acasă, înfruntând furtuna?
Strașnic, vântul stârnește-înalte valuri,
Catargul geme și-oftează-n genuni de ape...
Dar ea nu caută-ale fericirii voaluri
Și nu de fericire vrea să scape.
Dedesupt, limpede, aleargă curentul submarin,
Deasupra, soarele razele aurii își toarce;
Rebelă, parcă-ar căuta-n furtună un altfel de destin,
Ca și cum doar în uragan ar găsi liniște și pace.
poezie de Mihail Lermontov, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lumini de muselină
Se scutură în noapte lumini de muselină...
Și cu blândețe,-n noapte, petale-n gânduri cad.
E liniște și pace... pe cer e lună plină...
Pustii alei aleargă sub ochii mei de jad.
Mi-e ființa-mbălsămată cu muguri de lumină...
Nu știu, e-n mine noapte ori în afara mea?!
Mi-e lacrimă pământul, ori cerul lăcrimează.
Materia, ori duhul e-n vocea ce mă vrea?!
Poate că-i doar tăcerea plângând la uși ânchise...
La geamuri ferecate, pe lespezi de granit,
Căci mi-am lăsat să plâncă pe veci atâtea vise,
Într-un comlot arhaic, cu gând de suicid.
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pace
Coboară iarăși îngerii din cer
Să pună giulgiuri albe prin livezi
Fuioare cenușii de fumuri pier
Prin frunze putrezite în grămezi.
Bănuți de aur printre ierburi verzi,
Miros de ploaie din pământul cald
Cucuie mici crescute la doi iezi
Și-o barză scuturându-și câte-un fald.
Un vânticel zvâcnește câte-o dat'
Dar lițele de soare-l domolesc
La gâtul mieilor s-au înnodat
Clopote mici, cu care se fălesc.
Copii desculți aleargă fericiți...
E liniște și pace pe la noi.
Copilăria să le-o ocrotiți
Tu, Doamne să îi aperi de război!
poezie de Carmen Pasat
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tributul
Plătim acum, ca-n vremurile din urmă
Tribut pentru morminte, vise, griji
Dar pentru mulți, sufletul nostru moare,
Înlocuiește viața, de artiști.
Eram săraci, săsraci suntem și-acuma
N-avem prea mult, dar azi suntem n-avem nimic
Ne-a mai rămas doar visul și minciuna
Și poate un colindător calic
Acum n-avem nici suflet, nici morminte
Religia de mult e doar o umbră...
Doar Dumnezeu nu mai păzește trupul
De viața, mult prea grea și mult prea sumbră.
Dreptate vrem și-o viață mai bună,
Sinceritate, liniște și pace
Dar cine glasul meu să-l mai audă
Când lumea-i plină azi, de "dobitoace."
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Lucirea tristeții
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!